Ziua de 15 ianuarie a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale şi reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889).Ziua Culturii Naționale a fost marcată prin acțiuni deosebite şi în oraşul Pucioasa. Primăria Pucioasa, Consiliul Local Pucioasa și Centrul Cultural European Pucioasa au organizat o serie de evenimentele dedicate Zilei Culturii Naționale.
Evenimentele au debutat la Școala nr. 4 ”Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa unde oficialităţile au ţinut alocuţiuni.
În prezenţa oficialităţilor oraşului Pucioasa, a conducerii Inspectoratului Şcolar Judeţean Dâmboviţa, a fostului primar Mircea Simion, a cadrelor didactice, oameni de cultură şi elevi, la Școala nr. 4 ”Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa a avut loc dezvelirea bustului “Elena Donici Cantacuzino”. Lucrarea aparține sculptorului Dimitriu Giulian și este donată Primăriei Orașului Pucioasa de ing. Marius Iacob din Pucioasa.
Activitatea de la Școala nr. 4 ”Elena Donici Cantacuzino” din Pucioasa s-a încheiat cu intonarea imnului şcolii de către un grup de elevi.
În Foaierul Primăriei Pucioasa a avut loc Vernisajul de artă plastică ”SIMEZE”. Centrul Cultural Pucioasa a găzduit Vernisajul expoziției Grupului de Fotografie 2011 şi Concertul DOR DE EMINESCU al Corului Preludiu condus de Voicu Enăchescu.
CINE A FOST ELENA DONICI CANTACUZINO?
Descendentă a familiei Cantacuzino. Origine greacă.
S-a născut în 1900 în Băleni – Moldova – în apropiere de Galaţi.
A făcut parte din a 26-a generaţie a familiei Cantacuzino. Familia o striga Elena “Pomme”.
Prin căsătorie a devenit Elena Donici Cantacuzino.
A avut o singură fiică, Inna, care a murit departe de părinţi, în Franţa.
A avut o soră, Marie Blanche “Bălaşa”, care a trăit între anii 1899-1976, în ultimii ani locuind în Pucioasa, pe strada Tudor Vladimirescu,
a avut un talent deosebit la pictură şi a realizat portretele a numeroşi locuitori ai oraşului Pucioasa. Moare în Pucioasa în anul 1976.
Elena Donici Cantacuzino a fost exilată de regimul comunist şi a fost silită să locuiască cu domiciliul forţat în Pucioasa, pe strada Libertăţii,
la familia Rădulescu, într-o modestă mansardă.
A trăit până la vârsta de 83 de ani, dând lecţii de franceză şi de engleză copiilor din oraş care doreau să înveţe aceste limbi. A trăit anii grei ai exilului în demnitate, dovedind că prin muncă cinstită, dragoste faţă de semeni şi de patrie, poţi învinge greutăţile şi lipsurile. Locuitorii oraşului Pucioasa au adoptat-o până la moartea sa, în 14 iulie 1983. Înmormântarea s-a oficiat la Băleni, locul unde s-a născut, sicriul fiind depus în cavoul familiei. Locuitorii din Băleni au însoţit-o cu flori şi lacrimi pe ultimul drum, alături de ea fiind şi persoane mai apropiate din Pucioasa.