A început campania electorală! Ce? Când? Cum? Într-o mare de tăcere, cu promisiuni vagi și afișe care par a fi lăsate acolo doar ca să „umanizeze” străzile, dar care nu mai ajung, de fapt, și în mintea noastră. Toată lumea vorbește despre schimbare, dar parcă a uitat să comunice ce anume se schimbă. Dacă vrei să afli ce au de spus candidații, îți recomand o plimbare prin pădure – măcar acolo îți găsești liniștea.
Fiecare candidat își urmează cărarea proprie, de parcă ar participa la afacerea „eu sunt cel mai bun”, dar fără să-ți spună de ce ar trebui să-l crezi. În loc să-și prezinte viziunea și soluțiile, se ascund în spatele unor mesaje stereotipe, fără substanță, care pot fi ușor trecute cu vederea chiar și de cel mai neinteresat alegător.
Dacă ești în căutare de dezbateri, ai nimerit în locul greșit. Pe scena electorală, spațiul în care se „luptă” ideile este aproape gol. În schimb, candidații sunt prea ocupați să-și aranjeze imaginea pe afișele din colțurile de stradă sau pe postările online. Se luptă pentru un „like” în loc de o soluție. Se ceartă între ei, dar nu pe teme care chiar contează pentru cetățeni. Se întreabă: „De ce nu ne auziți?” – răspunsul e simplu: pentru că nimeni nu vorbește cu adevărat.
În această campanie, fiecare este pe „cărarea lui”. Unii își cultivă propriii susținători, alții țin mitinguri doar pentru a culege aplauze de la cei care deja le împărtășesc „viziunea”, iar restul stau, de obicei, pe margine, așteptând să vadă dacă va ieși vreo promisiune din această ceață densă. Toți vor să schimbe ceva, dar când te uiți mai atent, schimbarea pare doar o iluzie – un „acum sau niciodată” care nu mai ajunge în fața alegătorilor.
Și uite așa, campania începe cu mare tam-tam, dar se pierde în abis. Alegerile se apropie, dar nimeni nu știe exact ce urmează. Poate că toți au uitat că promisiunile trebuie să ajungă mai departe decât un afiș sau o declarație „spontană”. În rest, fiecare pe cărarea lui. Oare cine va ajunge la destinație? Sau toți se vor rătăci pe drum? Rămâne de văzut!