Pe 29 iulie a fost sărbătorită Ziua Imului Național Deșteaptă-te, române! Ziua imnului se săbătorește anual ca urmare a unei hotărâri a Senatului României din 18 mai 1998.
În Piața Tricolorului din Târgoviște, a avut loc un ceremonial dedicat Zilei Imnului de Stat al României, la care au participat reprezentanți ai structurilor militare, administrației publice județene și locale, Arhiepiscopiei Târgoviștei, parlamentari de Dâmbovița, directorii mai multor instituții publice, numeroși cetățeni dâmbovițeni.
Programul acestui eveniment a inclus: primirea raportului de către Prefectul Judeţului Dâmbovița, intonarea Imnului de Stat al României, susținerea de alocuțiuni despre semnificația acestei sărbători, defilarea detașamentului de onoare.
Pe 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în fața unei numeroase asistențe, după ce s-a citit noua Constituție, un grup de tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oară imnul Revoluției pașoptiste Deșteaptă-te, române!, devenit după Revoluția din 1989 imnul național al României. La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic Un răsunet de Andrei Mureșanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului Foaie pentru minte, inima și literatură, pe o melodie culeasă de Anton Pann.
Ideea unui imn național s-a născut încă din 1840 în Principatele Române, când era cântat mai ales la festivitățile oficiale unde apărea domnitorul țării. În anul 1881 cu prilejul încoronării regelui Carol I, poetul Vasile Alecsandri a scris textul Imnului regal român. Imnul s-a cântat în mod oficial pentru prima dată în România în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I.
Imnul regal a fost înlocuit în 1948 de Zdrobite cătușe, apoi de Te slăvim, Românie! și de imnul comunist Trei culori. Acestuia i-a luat locul după Revoluție Deșteaptă-te, române ! Mai mult, în 21 decembrie 1989, la mitingul care i-a pecetluit soarta, Nicolae Ceaușescu a rostit două versuri chiar din „Deșteaptă-te române”.
