Sfântul Nicolae este sărbătorit pe 6 decembrie în calendarul bizantin, dar şi în cel latin, luteran sau anglican. În calendarul ortodox, la această dată este prăznuit Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni.
Nicolae s-ar fi născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, astăzi Kocademre în Turcia, în jurul anului 280, într-o familie înstărită, iar numele său în limba greacă înseamnă „biruitor de popor”. De origine greceasca (Nikolaos), numele este format din doua cuvinte: nike, „victorie“ (de la nikao, „a invinge“), si laos, „popor“, putându-se traduce prin „obștească biruință“.
La moartea ambilor părinţi, când era copil, a moştenit întreaga avere şi a hotărât să o folosească pentru a ajuta cât mai mulţi oameni nevoiaşi. A devenit astfel cunoscut pentru credinţa, zelul şi dragostea pentru semeni şi în special pentru copii. Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria minunilor sale: readucerea la viaţă a trei copii omorâţi, a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea prin rugăciune şi post a furtunii de pe mare şi multe altele. Sfântul Nicolae obişnuia să-i ajute pe oamenii săraci fără ştirea lor, iar dacă era descoperit de cineva, sfântul îl ruga să nu spună cuiva, ci mai degrabă să mulţumească lui Dumnezeu.
Devenit Episcop de Myra, Nicolae s-a retras în ultima parte a vieţii la Mănăstirea Sionului, pe care o ctitorise chiar el lângă capitala Lichiei, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 345 sau 352.
În anul 1087 moaştele au fost furate de câţiva negustori italieni şi duse la Bari, unde, la 22 iunie 1197, a fost sfinţită biserica ridicată special pentru a-i adăposti moaştele. Astăzi, moaştele sale se află tot la Bari, deşi părticele din ele au ajuns în mai multe biserici din lumea creştină.
Pe baza relicvelor, o echipă de cercetători din Marea Britanie a reuşit să reproducă grafic chipul lui Sfântul Nicolae. O părticică din moaştele Sfântului se află la Mănăstirea Aninoasa din judul Argeş şi, din secolul XIX, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti.
De-a lungul secolelor au apărut poveşti şi legende despre viaţă şi binefacerile Sfântului Nicolae şi îi sunt atribuite nu mai puţin de 21 de miracole.
Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sărac, care nu se puteau mărita. Se spune că atunci cînd fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Nicolae, care ajunsese deja prelat, a lăsat noaptea la uşa casei nobilului un săculeţ cu aur şi povestea s-a repetat şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de-a doua fată. Când a venit vremea măritişului pentru cea de-a treia, nobilul a stat de pază ca să afle cine este binefăcătorul fetelor. Se spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului cu aur prin hornul casei drept într-o şosetă agăţată la uscat pe şemineu.
Tatăl fetelor l-a văzut pe Nicolae şi nu a putut ţine secretul, iar de atunci oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae.
Cunoscut pentru darurile anonime pe care le făcea celor săraci, în Evul Mediu şi măicuţele sau călugării aşezau la uşă pe furiş daruri pentru săraci, în noaptea de Sfântul Nicolae.
Cei trei săculeţi de aur dăruiţi fetelor au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur şi așa a apărut şi obiceiul agăţării şosetelor de şemineu pentru a fi umplute cu daruri.
O altă legendă spune că după călătoria pe care a făcut-o în Ţara Sfântă, pe urmele lui Iisus, Nicolae s-a întors acasă, în Lichia, pe mare. A venit o furtună teribilă şi corabia s-a scufundat şi o mulţime de marinari s-au înecat, dintre toţi scăpând doar Nicolae. S-a rugat lui Dumnezeu, ruga lui a fost ascultată şi toţi cei înecaţi au înviat şi de atunci Sfântul Nicolae a devenit ocrotitorul spiritual al marinarilor, al călătorilor pe ape și al pescarilo
