24 iunie este o zi cu dublă semnificație. Astăzi este sărbătorită atât Ziua Internațională a Iei, dar și Sânzienele.
Ia este sărbătorită, începând cu anul 2013.Sărbătoarea Iei promovează cămașa din pânză cu broderii impresionante, care amintește de lada cu zestre a bunicii.
Bluza tradițională românească este celebrată de români odată cu Sânzienele și cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Orice ie poartă cu ea o poveste; este un limbaj străvechi prin care femeile își transmit din generație în generație înțelepciunea și bucuria.
Pe ie sunt cusute povești despre viață, frumusețe, natură, cosmos și credință. De câțiva ani buni s-a creat în această zi obiceiul ca româncele din toată lumea să sărbătorească tradiția iei, purtând-o cu mândrie și arătând tuturor frumusețea modelelor tradiționale cusute, care sunt de mult timp o sursă de inspirație pentru artiști și designeri de pretutindeni.
Ziua Universală a Iei a debutat la iniţiativa comunităţii online „La Blouse Roumaine”, fiind preluată cu succes de comunităţile româneşti din peste 100 de oraşe, din 48 de ţări.
Pe 24 iunie, Calendarul Creştin-Ortodox sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, însă în calendarul popular regăsim şi sărbătoarea cunoscută sub numele de Sânziene sau Drăgaică. Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar.
Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeiţa silvestră. Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe. În credinţa popularâ, Sânzienele erau considerate a fi nişte femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Conform tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cânta și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor.
În dimineața de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau, dimpotrivă, că va muri repede, atunci când coronița alunecă spre marginea acoperișului sau cade de pe acoperiș.
