La Morteni, de Bobotează, se păstrează un obicei unic în ţară, Geavrelele

De Bobotează, în unele localităţi din ţară se păstrează cu sfinţenie tradiţia şi obiceiurile. Locuitorii comunei dâmboviţene Morteni se adună de Bobotează, în faţa primăriei, pentru a serba Geavrelele, obicei unic în România, constând în împodobirea unor prăjini lungi de 14 metri, fiecare cu batiste colorate cusute manual de fetele nemăritate. Bătrânii sunt de părere că fetele care cos cât mai multe geavrele vor avea şanse mai mari să se mărite anul acesta. Potrivit tradiţiei vechi de sute de ani, tinerii împodobesc prăjini cu beţe şi panglici de cânepă ţesute în razboi de către femeile comunei şi folosite pentru prinderea geavrelelor de steag. Împodobirea steagurilor continuă cu ciucurii din lână viu coloraţi, dar şi cu panglici de mătase. În capatul prăjinei se aşează o cruce din lemn şi busuioc. Steagurile sunt purtate de şapte sau nouă tineri necăsătoriţi, îmbrăcaţi în costum naţional, care trebuie să meargă la fetele din comună să adune geavrelele, mai ales că numai un steag trebuie împodobit cu cel puţin 1500 de batiste. Este foarte veche această tradiţie. Dacă într-un an nu se face  steagul , tradiţia spune că şapte ani la rând, nu mai este voie să facă steagul. Este o sărbătoare care simbolizează bunăstare, prosperitate, deschiderea universului către mai bine şi linişte sufletească. Cele patru steaguri sunt pregătite de cei mai pricepuţi bărbaţi din sat care lucrează timp de mai multe zile la împodobirea acestora. Toată noaptea de cinci spre şase ianuarie, ei trebuie să stea de pază pentru a nu fi furate steagurile, în caz contrar, aceştia fiind nevoiţi să le răscumpere cu câteva sute de lei şi ţuică sau vin. În dimineaţa Botezului Domnului, în mijlocul satului se adună toţi sătenii. Ei aşteaptă venirea preotului care binecuvantează atât apele cât şi geavrelele, după care merg să sfinţească fiecare gospodarie din comună.Tradiţia spune că cine nu primeşte stegarii va avea un an plin de ghinioane, astfel că gospodarii îi aşteaptă cu cele mai alese bucate sau cu bani. Grupul de tineri este însoţit de un preot care felicită şi binecuvântează pe cei ce poartă numele Ion. Pe 8 ianuarie, steagurile se desfac, busuiocul din vârf împărţindu-se între cei prezenţi şi fiind păstrat cu sfinţenie la icoane. În zilele următoare, geavrelele sunt înapoiate proprietarelor, în baza tabelului minuţios întocmit la iniţierea ritualului. Aşa se face că geavrelele trec din generaţie în generaţie şi uneori sunt martori de veacuri ai ceremonialului. Prăjina este păstrată peste an de un gospodar de nădejde, care are responsabilitatea îngrijirii acesteia.