1 octombrie, este și ziua în care nu trebuie să uităm că medicii sunt cei care în fiecare secundă,minut,oră sau zi salvează vieți.
Începând cu anul 1984, pe 1 octombrie, se sărbătorește Ziua Internațională a Medicului.
Alegerea lor, drumul spre salvarea vieților a început cu un jurământ pe care puțini dintre noi îl cunoaștem, un jurământ, în esență același, secole la rând. Renumitul medic al Greciei Antice, considerat părintele Medicinei, Hippocrate din Cos, este autorul jurământului, un angajament moral pe care şi-l iau medicii şi care a rezistat istoriei, ajungând să fie rostit şi astăzi, de absolvenţii de Medicină.
Medicul este acel om care își dedică trei sferturi din viață sau chiar mai bine învățării, iar cei mai mulți nu se opresc niciodată din a ști mai mult.
Medicul este omul care alege aceasta meserie din dragoste pentru semeni. Și tot medicul este acel om care de multe ori își pierde sănătatea pentru a o salva pe a altora.
În general funcția unui medic este aceea de vindecare a bolilor, fiind una din profesiile cele mai vechi ale omului. Profesia de medic provine din ocupația de tămăduitor, ocupație care deja era practicată de preoții din antichitate, potrivit wikipedia.org.
Recunoștință și respect tuturor medicilor din România care în contextul crizei COVID-19, fac față oricărei provocări. Da, ei sunt eroii noștri și care își respectă jurământul.
Jurământul lui Hippocrate, varianta originală
„Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţii zeii şi zeiţele, luându-i ca martori că voi indeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, jurământul şi legământul care urmează.
Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi învăţa fără plată şi fără să le cer vreun legământ.
Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva. Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.
Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta. În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau sclavi. Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.
Dacă voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să ma bucur pe deplin de viaţa si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă”
