Elaborarea Codului administrativ și a Codului de procedură administrativă a constituit
propunerea Asociației Comunelor din România, susținută și de celelalte structuri ale autorităților administrației publice locale, încă din anul 2004.
În acest context au fost aprobate:
1. Hotărârea Guvernului nr. 1360/2008 privind aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură administrativă;
2. Hotărârea Guvernului nr. 196/2016 privind aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului administrativ.
Aceste teze au fost elaborate pe parcursul mai multor ani împreună cu structurile asociative ale autorităților administrației publice locale și cu implicarea activă a mediului universitar, practicieni ai dreptului, experți europeni, organizații neguvernamentale cu notorietate în ceea ce privește profesionalismul în domeniul administrației publice centrale și locale.
S-a convenit, fără echivoc, faptul că ordinea normală în ceea ce privește adoptarea acestorcoduri este:
1. Codul administrativ;
2. Codul de procedură administrativă.
Astfel că suntem în situația aberantă de a avea tezele prealabile aprobate de mai bine de zece ani, iar reglementările specifice, amplu dezbătute cu aceeași specialiști, să zacă ori să urmeze căi cu unele vicii de procedură pe parcursul aprobării prin Parlamentul României; a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 681/2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe data de 11 martie 2019.
Până la organizarea alegerilor locale din anul 2020 avem mai puțin de un an, iar în absența Codului administrativ, autoritățile administrației publice locale, în exercițiu, nu pot asigura toate elementele de organizare și de funcționare pentru viitoarele autorități locale, pe de o parte,aceleași impedimente fiind și în ceea ce privește buna organizare și funcționare și a altor entități strict legate de alegerile Președintelui României și de alegerile parlamentare, pe de altă parte.
Luând act de inițiativa Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, respectiv de proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului privind Codul administrativ, apreciem pe deplin că se justifică celeritatea, constatând că sunt respectate prevederile:
a) art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată;
b) articolul 4 paragraful 6 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997;
c) art. 16 – 18 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) art. 8 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e) Hotărârii Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative, cu modificările și completările ulterioare;
f) Hotărârii Guvernului nr. 196/2016 privind aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului administrativ.
Am luat cunoștință din unele luări de poziției ale unor partide politice, dar și ale anumitor organe de presă, care și-au fixat drept ținte câteva puncte care fac „deliciul” unora sau altora, dar fără să fie analizate în profunzime asupra necesității adoptării acestor măsuri, respectiv:
a) Codul administrativ nu constituie o urgență și, pe cale de consecință, trebuie urmată calea dezbaterii prin Parlament; această poziție nu ține seama de realitatea obiectivă, în sensul că, de ani și ani, în absența Codului administrativ prin care se realizează sistematizarea, concentrarea și armonizarea legislației, ne confruntăm cu o legislație tot mai stufoasă și incoerentă, cu existența unor paralelisme;
b) prin Codul administrativ se încearcă cumpărarea primarilor, acordându-le pensii speciale; această afirmație este pe cât de falsă, pe atât de irațională. Primarii, viceprimarii, președinții consiliilor județene și vicepreședinții consiliilor județene trec prin filtrul alegerilor, condiția de bază a democrației. Nicăieri în Codul administrativ nu se vorbește de vreo pensie specială! Dar, scrisă așa, știrea este mai spumoasă, efervescentă și chiar fosforescentă!
Realitatea este alta:
1. primarilor, viceprimarilor, președinților consiliilor județene și vicepreședinților consiliilor județene, prin textul cuprins în proiectul Codului administrativ, li se constituie dreptul la indemnizații pentru limită de vârstă, cam după același model cu ceea ce beneficiază, încă din 2006, senatorii și deputații; ori, acum, vedem cum chiar beneficiarii acestor drepturi, umplu ecranele, invocând câte și mai câte împotriva unei minime forme de apreciere material pentru o serie întreagă de limitări la care sunt supuse aceste categorii de aleși locali în timpul exercitării mandatelor;
2. indemnizațiile pentru limită de vârstă nu sunt de natura pensiilor, ele având caracter viager, nefiind transmise urmașilor;
3. instituirea indemnizației pentru limită de vârstă nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea legislației specifice cărora trebuie să li se supună acești aleși locali, respectiv:
a) reglementările aplicabile lor sunt mult mai severe, mai restrictive, impunându-le obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au;
b) acestora le sunt interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității;
c) se justifică în mod obiectiv și rezonabil un tratament juridic asemănător senatorilor și deputaților, inclusiv în ceea ce privește regimul de pensionare, deoarece ambele categorii de aleși au un rol esențial în asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor;
d) în această ordine de idei Curtea Constituțională, dând curs dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituția României, referitoare la raportul dintre reglementările interne și cele internaționale, constată că „O diferență de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este nconsiderată ca discriminatorie”;
e) de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale, referitoare la aplicarea principiului egalității în fața legii și al nediscriminării, a stabilit constant, în deplin acord cu jurisprudența în materie, și ea constantă, a Curții Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență;
4. pensiile acestor categorii de aleși locali sunt undeva între 1.400 de lei și 1.900 de lei, deși unii au chiar și 30 (treizeci) de ani vechime sau chiar mai mult în aceste funcții,având nenumărate exemple din țară, pe care le putem prezenta! Venim cu o întrebare: Cui i se pare normală o astfel de situație, când din alte sisteme dincolo de vârsta la care se pensionează, chiar și la 45 de ani, au pensii de peste 4.500 de lei; ASTA ESTE CONDIȚIA UNUI STAT DE DREPT, CU O VIZIUNE CORECTĂ ASUPRA IMPORTANȚEI SOCIALE A MUNCII?
5. actualele niveluri ale indemnizațiilor acestor categorii de aleși locali, mai ales ale celor de la nivelul comunelor, sunt total DEZONORANTE în raport cu atribuțiile unor autorități constituționale, pe de o parte, dar care conduc la neimplicarea unor oameni care ar putea contribui mult mai mult la dezvoltarea unităților administrativ-teritoriale, pe de altă parte.
Față de cele de mai sus, conștienți de rolul ce-l poate avea și presa în susținerea Codului administrativ, facem un apel la aceasta de a se alătura demersului structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, să determine Guvernul României să-și mobilizeze eforturile pentru ca acest act normativ, temelie pentru tot ce înseamnă administrația publică din România, să devină operațional cât mai urgent cu putință.
