3 ore după miezul nopții… la Întâlnirile Internaționale de la Cluj
Spectacolul Teatrului Tony Bulandra, 3 ore după miezul nopții, regizat de Mihai Măniuțiu, s-a jucat în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, organizate de către Teatrul Național Cluj-Napoca și ajunse la a VI-a ediție, având ca temă o sintagmă ofertantă: În căutarea autorului. 
Spectacolul de teatru-dans jucat de Andrea Gavriliu, cea care semnează coregrafia, și de interpreți colaboratori, reprezintă tot o căutare: o căutare a sensului creației, o căutare a începutului și o căutare de exprimare a freamătului din noi ca ființe umane, cărora nimeni nu le mai descântă pulberea, cum zice un vers din poezia lui Paul Celan, poezie ce stă ca sursă de inspirație pentru întreaga producție.
Reprezentația din data de 5 octombrie, de la ora 20:00, din Sala Mare a Naționalului clujean a uimit spectatorii prin energia conținută, prin expresivitate, prin emoție și, nu în ultimul rând, prin posibilitățile fizice ale artiștilor. Aplauzele nu au încetat până la cea de-a patra ieșire la rampă, iar din murmurul de după spectacol se desprindeau numai frânturi de laudă, care confirmau puternicul impact pe care l-a avut.
Florin Moldovan scria în Ziar de Cluj, la 6 octombrie, o cronică intitulată „O stare sublimă, dansată la 3 ore după miezul nopții: „3 ore după miezul nopții” e o producție a Teatrului „Tony Bulandra” din Târgoviște și asta se simte din primul moment – are un alt stil, o altă atmosferă, mai multă profunzime […]. Spectacolul e dozat farmaceutic, fiecare gest, linie melodică, proiecție, dans sau vorbă fiind piese perfect integrate în puzzle-ul care, odată piesele puse cap la cap, definește o stare: existența. Piesa durează doar o oră și e genul de reprezentație pe care ai putea-o urmări, fără urmă de plictis sau deconectare de la scenă, chiar și 3 ore, după miezul nopții. La finalul spectacolului, aplauzele din picioare nu reprezintă o manifestare ipocrită, de complezență, un gest de snobism cultural (cum se întâmplă de multe ori), ci o dorință sinceră a spectatorului de a își arăta recunoștința față de artiștii care i-au oferit o imagine fidelă și cathartică a propriului suflet.
Roadele unei toamne teatrale
Teatrul Tony Bulandra anunță cu extremă satisfacție că, în timp ce pe scena târgovișteană se conferea Trofeul Crizantema de Aur, la Palatul Cotroceni, Liviu Cheloiu primea Premiul pentru CEL MAI BUN ACTOR, alături de Oana Pellea, CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ, la Festivalul Teatrului Nottara, Festin pe Bulevard, ajuns la de-a IV-a ediție și desfășurat între 10 și 22 octombrie 2016. Evenimentul a fost transmis în direct de Antena 1.
Liviu Cheloiu este interpretul rolului Othello în spectacolul semnat de regizorul armean Suren Shahverdyan. Despre acest spectacol Revista Luceafărul (nr. 6/2016) scria:
Othello pe scena Teatrului „Tony Bulandra”, la fel cum s-a întâmplat recent și cu Negustorul din Veneția la Târgu-Jiu, demonstrează că „Anul Shakespeare” e benefic și pentru un teatru „mic”, cu posibilități reduse de a realiza montări fastuoase ori măcar de a visa la ele. Important e, de aceea, nu numai curajul de a aborda un repertoriu de „categorie grea!”, ceea ce e un act apreciabil în sine, ci și modul cum sunt tratate, și ca substanță și ca formă, textele spre care se îndreaptă atenția. Ambițiosul M.C. Ranin, managerul teatrului târgoviștean, nu se mulțumește cu restituiri de arhivă sau cu încropiri și improvizații, dar nici să bifeze, indiferent de semnificația lui, un eveniment atestat de calendar. Dimpotrivă, atât cât îi permit „curelele”, regizorii cu nume sunt constant o țintă pentru el. Colaborarea cu Mihai Măniuțiu și Alexander Hausvater, prezenți pe afiș cu două spectacole competitive, Trei ceasuri după miezul nopții și Balcanicele, este ilustrativă pentru a ne da seama încotro bate artileria sa. În Othello, într-o versiune românească semnată de Valeriu Andriuță, armeanul Suren Shahverdyan intervine chirurgical, cu bisturiul, reducând personajele de pe scenă la jumătate față de cele din piesa shakespeariană, fără să dezechilibreze însă fondul și coerența ansamblului, ci îl substituie, construindu-și formula de spectacol și stilul de interpretare pe o idee plauzibilă, sugerată probabil de o afirmație a poetului rus Aleksandr Blok care consideră că „Iago este în esenţă un ratat”. Decorul elaborat de M.C. Ranin şi Raluca Frăţiloiu e relativ simplu, delimitat în două planuri, unul locul acțiunii, scena, altul fundalul, echivalentul a ceea ce înseamnă culisele, în sensul că actorii rămân la vedere și când nu joacă, fiind ei înșiși expuși catharsisului. Lateralele scenei, „curtea” şi „grădina”, cum se numesc în teatrul italian, sunt acoperite cu perdele din frânghii, atârnând ca nişte pânze de păianjen. Alte elemente, care la început m-au cam stingherit, fără să pricep relevanța lor, dar în realitate cu tâlc, sunt cele două punţi din dreapta şi stânga scenei ce par să faciliteze accesul actorilor în sală sau, invers, al spectatorilor pe scenă. Într-o lumină rece, albastră, ce va marca îndeaproape întregul spectacol, regizorul imaginează un prolog precum un moment de totală umilire, brutal pus în aplicare, în care unul dintre personaje, nimeni altul decât Iago, este blamat, stigmatizat de semenii săi, împins într-un punct din care începe să se prăbuşească în josnicie, aruncându-i-se în față cuvântul ,,ratatule, ratatule”. Prologul însă, dacă e să-i spunem așa, nu anticipează acțiunea, cum se petrec lucrurile la Tocilescu în Hamlet, ci o direcționează spre o demonstrație de ordin tematic, atenționând asupra ideii ce stă la baza unui eseu scenic de un interes real. De altfel, din perspectiva lecturii regizorale a textului, definită pe flyerul cu atribuție de caiet-program de Suren Shahverdyan o încercare de a afla „de ce oamenii, în lumea asta, se pot transforma într-un Iago”, sunt înclinată să pledez pentru apărarea histrionicului și intrigantului personaj.
Extras din cronica „Tragicul Iago”, semnată de Dana Pocea
Sărbătoarea Romanței
Festivalul Național de Interpretare și Creație a Romanței „CRIZANTEMA DE AUR” s-a încheiat sâmbătă, 22 octombrie 2016, pe scena Teatrului Tony Bulandra cu decernarea premiilor ediției a 49-a, atât pentru secțiunea INTERPRETARE, cât și pentru revenita și dorita secțiune CREAȚIE.
Teatrul Tony Bulandra mulțumește tuturor celor care s-au dedicat trup și suflet pentru ca evenimentul să se desfășoare în cele mai bune condiții. Transmis în direct pe TVR3, Festivalul a bucurat milioane de oameni din întreaga țară.
Colaborare de succes între Dumitru Acriș și Teatrul Tony Bulandra
Regizorul Dumitru Acriș, care repetă spectacolul Furtuna selecționat să participe la prima ediție a Festivalului de Teatru Experimental „Bomb” din Seul, Coreea de Sud, a început lucrul și la producția „Salonul nr. 6” de A.P. Cehov, secondat de scenografa de origine rusă: Liliya Khismatullina.
Chiar înainte de a reveni la Târgoviște, Dumitru Acriș a jucat one-man show-ul „Hitler in love”, spectacol al Teatrului Tony Bulandra, regizat de armeanul Suren Shahverdyan, la International Theatre Festival of Monodrama Performances „SOLO” de la Moscova. În urma reprezentației, spectacolul a fost nominalizat printre primele spectacole din Capitala Federației Ruse și se va juca în stagiune permanentă la Theatre Center „Na Strastnom”.
Este pentru prima dată când un spectacol românesc este introdus în repertoriul unui teatru rusesc.
Regizorul Dumitru Acriș ajunge în Coreea de Sud cu „Furtuna”, actorul Dumitru Acriș joacă în stagiune permanentă la Moscova „Hitler in love”. Prietenia dintre artist și teatrul târgoviștean este apreciată pe scene internaționale; așteptăm cu nerăbdare premiera „Salonului nr. 6”… unde, în lume, ne va purta?
