La ceas aniversar, se cuvine să-i omagiem pe acei eroi anonimi ai secolului XXI, îmbrăcaţi în uniforma specifică salvatorilor medicali, care consumă din vieţile lor, într-un ritm epuizant, pentru a prelungi vieţile celorlalţi, şi să remarcăm cât de actuală rămâne şi acum deviza serviciului înfiinţat de Dr. Minovici: “Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor!”28 iulie este data la care, în 1906, a apărut prima ”Salvare” din Bucureşti, din iniţiativa profesorului Nicolae Minovici.
Ziua Naţională a Ambulanţei din România este marcată anual la 28 iulie. Este marcată, începând cu anul 2015 ( de 5 ani), pentru recunoaşterea contribuţiei serviciilor de Ambulanţă în asigurarea şi menţinerea stării de sănătate a cetăţenilor.
Prima „Salvare” din Bucureşti (Societatea de Salvare din Bucureşti) a apărut la această dată, în 1906, din iniţiativa privată a profesorului Nicolae Minovici, sub deviza „Totdeauna şi tuturor, gata pentru ajutor”; România a devenit astfel al treilea stat din Europa cu serviciu de ambulanţă, după Olanda şi Austria.
Nu vom şti niciodată cu exactitate câte milioane de vieţi au fost salvate de serviciile de ambulanţă în peste un secol de funcţionare, dar ştim că dacă ne uităm la datele sintetice dintr-un singur an al unui singur serviciu judeţean vom fi uimiţi de dimensiunea activităţii acestuia.
De pildă, numai în Bucureşti şi Ilfov ambulanţele străbat anual circa 6 milioane de kilometri pentru a răspunde neîntrerupt celor peste trei sferturi de milion de solicitări de ajutor medical.
”Societatea de Salvare din Bucureşti”, aşa cum se numea la momentul înfiinţării, îşi desfăşura activitatea sub deviza ”Totdeauna şi tuturor, gata pentru ajutor!”, fiind sub directa îndrumare a profesorului dr. Minovici. Primul echipaj era format din vizitiu şi sergent de oraş, care utilizau o trăsură trasă de cai, având drept sediu o clădire veche situată pe cheiul Dâmboviţei, conform site-ului ambulantabistritanasaud.ro.
În 1907, dr. Nicolae Minovici a început pregătirea practică în salvare a studenţilor din anii terminali ai Facultăţii de Medicină, astfel că, în 1908, echipajul ambulanţei era format din medici interni şi sanitari. Începând din 1907, Salvarea funcţionează regulat, România devenind, astfel, al treilea stat din Europa, după Olanda şi Austria, cu un astfel de serviciu.
În 1912, au fost aduse în Bucureşti, de la Paris, primele ambulanţe de tip auto. În anul 1931, profesorul Nicolae Minovici a teoretizat, pentru prima dată în lume, ”împingerea actului medical calificat la locul accidentului”.Spitalul de Urgenţă a fost înfiinţat, în 1943, în localul salvării din Bucureşti, moment care a pus bazele apariţiei primului sistem integrat de asistenţă medicală de urgenţă: Salvarea şi Spitalul de Urgenţă.
În 1992, s-a înfiinţat, în cadrul Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, prima şcoală de Ambulanţieri şi Operatori Registratori de Urgenţă din România, iar în 1995, au apărut Serviciile Judeţene de Ambulanţă şi Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică. Accesarea serviciilor de urgenţă se realiza prin apelarea numărului gratuit 961.
În anul 2001, a început dotarea cu ambulanţe moderne, printr-un program finanţat de Banca Mondială, iar în 2003-2005, a fost introdus în România sistemul de apel unic de urgenţă 112, care a făcut posibilă interconectarea tuturor tipurilor de servicii de intervenţie, respectiv ambulanţă, pompieri, poliţie, jandarmi etc.
În perioada 2006-2007, s-a făcut trecerea la sistemul integrat de astăzi, iar în 2012, a început înfiinţarea, la nivel naţional, a dispeceratelor integrate ISU-SAJ şi demararea managementului integrat al situaţiilor de urgenţă.
