13 februarie, Ziua Mondială a Radioului, marcată, anual, la data de 13 februarie și a fost proclamată în 3 noiembrie 2011, în cadrul celei de-a 36-a Conferințe generale a UNESCO.
În România, la 15 decembrie 1925 a fost adoptat Decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei”, acesta fiind transmis ulterior Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva. Cu toate că legea a creat un cadru favorabil înfiinţării Societăţii Române de Radiodifuziune, aceasta a fost inaugurată trei ani mai târziu. La 22 decembrie 1927, Consiliul de Miniştri a aprobat înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România, actuala Societate Română de Radiodifuziune. Astăzi funcţionează zeci de posturi radio în Bucureşti, dar şi la nivel local, iar unele dintre acestea transmit doar online.
Radioul Naţional a fost inaugurat, potrivit www.srr.ro, la 1 noiembrie 1928 cu apelul ”Alo, Alo aici Radio Bucureşti, România”, cuvinte rostite de Dragomir Hurmuzescu, promotorul radiofoniei româneşti.
Comitetul executiv al UNESCO a recomandat Conferinţei Generale proclamarea Zilei mondiale a radioului, pe baza unui studiu de fezabilitate realizat de UNESCO, în urma unei propuneri venite din partea Spaniei.
La 14 ianuarie 2013, în cadrul celei de-a 67-a sesiuni, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a recunoscut în mod oficial proclamarea UNESCO a Zilei mondiale a radioului, la 13 februarie, reprezentând data la care în 1936 a fost înfiinţat postul de radio al Naţiunilor Unite.
Ziua mondială a radioului este marcată pentru a promova cooperarea internaţională între radiodifuzori, dar şi pentru a încuraja accesul la informaţie prin intermediul posturilor de radio de pe întreg globul. Radioul poate oferi mijloacele necesare pentru schimbare, fiind un vector de coeziune, educaţie şi cultură. El reuneşte oameni şi comunităţi din toate mediile şi promovează un dialog pozitiv în susţinerea schimbării.
Radioul rămâne, în continuare, o modalitatea de informare care atinge o largă audienţă la nivel mondial într-un timp foarte scurt. Este recunoscut ca un puternic instrument de comunicare, special adaptat pentru a ajunge la comunităţile cele mai îndepărtate şi la persoanele vulnerabile: analfabeţi, persoane cu handicap, persoane cu un nivel de trai scăzut, oferind în acelaşi timp o platformă de intervenţie în dezbaterea publică, indiferent de nivelul educaţional al oamenilor. Mai mult, radioul are un rol puternic şi specific în comunicarea în situaţii de urgenţă.
Până să ajungă la performanţa din zilele noastre, mulţi au fost cei care au scris câte o pagină în evoluţia radioului, de la cel considerat inventatorul său, Nicola Tesla, la primul om care a transmis un mesaj vocal prin intermediul undelor radio, Reginald Fessenden, în 1900, ajungând în prezent o adevărată industrie de informaţie, care se bucură de o tehnologie tot mai performantă.
