Prin înființarea DNA s-a încercat de-a lungul anilor să se elimine corupția sau mai bine spus tot ceea ce înseamnă acest fenomen în percepția tuturor românilor. Culmea! În loc să fie eliminată, așa cum era de așteptat, a luat forma paranoiei colective. A îmbrăcat forma unei deformări contagioase, folosită de anumiți politicieni pentru legitimarea propriilor interese. Paranoia nu este doar o deformare psihologică ce afectează individul, este un fenomen extrem de contagios în care ”inamicul” este atacat înainte de a se verifica dacă acesta există cu adevărat, iar adversarul are ca aliați o anumită parte a mass-mediei.
Ce trebuie să înțeleagă românii este că DNA nu se identifică cu procurorul-șef al Direcției, Laura Codruta Kovesi, ale cărei acțiuni au demonstrat ca pot pune în pericol instituția pe care o conduce. Direcția Națională Anticorupție a beneficiat de un management defectuos, Kovesi dovedind exces de autoritate, comportament discreționar, sfidare în repetate rânduri a autorității Parlamentului, a rolului si competențelor Guvernului. Contestarea deciziilor Curții Constituționale și a autorității acesteia de către LCK este un act de netolerat într-un stat de drept.
De aceea, avizul negativ dat de CSM era previzibil având în vedere situația existentă la nivelul acesteia, dar și istoricul avizelor date în favoarea lui Kovesi. Este de reținut că acest aviz negativ nu schimbă cu nimic dovezile prezentate în raportul ministrului Justiției cu privire la încălcările repetate ale Constituției, abuzurile și neregulile din activitatea procurorului șef și implicit a DNA. Am convingerea că la ședința CSM și bilanțul DNA s-a ignorat intenționat prezentarea oricărei nereguli, tocmai pentru a-i conferi doamnei Kovesi imaginea justițiarului perfect. Astfel, aspectele bune din activitatea DNA nu pot compensa sub nici o formă toate acestea nereguli de o asemenea gravitate. Eu sper că opinia publică nu este oarbă.
În ceea ce privește decizia pe care președintele Klaus Iohannis urmează să o ia, sper ca acesta să respecte atribuțiile pe care le are prin Constituție. Observ că deși îl apasă foarte tare cuvântul „penal”, îl rostește de fiecare dată cu tărie și este preocupat excesiv de acest termen. În ciuda tuturor evidențelor de falsificare, de abuz, de poliție politică, președintele Iohannis nu se disociază de aceste lucruri, ba mai mult, le susține cu ardoare. Nu vreau să cred că este prins în chingi cu o mulțime de fapte reprobabile. Acum este momentul să nu creeze o deziluzie totală pentru mulți care, probabil, s-au bucurat de alegerea sa.
Cu siguranță dacă aș fi în locul dumnealui mi-aș reconsidera atitudinea și în niciun caz nu aș ”revoca” dreptul constituțional al ministrului Justiției de a-și exercita prerogativele guvernamentale de a face politica juridică a statului român. Numirea unui procuror se face la propunerea ministrului Justiției. Președintele poate să refuze o singură dată propunerea, motivat. În sens invers rezultă că în cazul unei cereri de revocare venite din partea ministrului Justiției, președintele României are obligația de a dispune revocarea din funcție.
Va fi revocată sau nu Kovesi? Asta rămâne de văzut.
Ionel PETRE
Președinte ALDE Dâmbovița
