31 de ani au trecut de când pe treptele Catedralei din Timișoara s-a scris cu sânge istoria revoltei care a dus la căderea regimului Ceaușescu.
Ploaia de gloanțe nu i-a oprit pe timișoreni să iasă în stradă din nou și din nou, deși pentru curajul lor s-a plătit cu viața.
Bucăți din treptele Catedralei pe care a fost vărsat sângele eroilor din Decembrie ’89 sunt acum mărturii în Muzeul Memorialului Revoluției de la Timișoara.
În dimineața zilei de 18 decembrie 1989, Timișoara era un oraș devastat: clădiri distruse, mașini incendiate, vitrine sparte, tancuri pe străzi. Miile de cartușe trase în seara și noaptea precedentă erau măturate chiar de cei care apăsaseră pe trăgaci.
Intrările în oraș erau blocate, iar liniile telefonice fuseseră tăiate. Orașul era izolat de țară și de lume. Spitalele erau pline de morți și de răniți. Grupuri de protestatari începeau să se adune din nou în centru. Furioși, timișorenii strigau: „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”.
Sfidând interdicțiile, un grup de 30 de tineri au înaintat spre Catedrala Ortodoxă, unde au fluturat drapele tricolore din care tăiaseră stema comunistă.
Așteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deșteaptă-te, române!”, un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. Într-adevăr s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alții au fost răniți grav, în timp ce unii au avut norocul să scape.La Timișoara, în 18 decembrie 1989, s-a cântat din nou Deșteaptă-te Române. Piața Operei și Catedrala deveniseră nucleul Revoluției.
În seara de 18 decembrie, prin intermediul Europei Libere, Regele Mihai adresea un mesaj poporului român după 42 de ani de când fusese alungat din țară de comuniști: „Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocați, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”.
