La data de 8 mai este sărbătorită Ziua Naţională a Portului Tradiţional din România, sărbătorită în a doua duminică din luna mai, Ziua Naţională a Portului a fost instituită printr-o lege publicată pe 13 mai 2015, în Monitorul Oficial.
Ziua Naţională a Costumului Tradiţional din România va fi marcată și în mediul școlar. Astfel, în cadrul curriculei şcolare pentru clasele IV-XII, la disciplina educaţie civică sau disciplinele echivalente, vor fi incluse 2 ore, în luna mai, consacrate tematicii portului tradiţional al zonei şi portului tradiţional al minorităţilor naţionale din România, precum şi semnificaţiei acestora în păstrarea identităţii naţionale etnice.
Portul popular românesc impresionează prin măiestrie şi diversitate, se distinge prin zonele etno-geografice de provenienţă, prin perioadele în care este purtat și prin simbolistica lui aparte. Toate acestea îi atestă valoarea de emblemă a identităţii româneşti, ce reflectă credinţa strămoşească.
Confecționarea costumului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor, dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărata măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor.
Portul popular are aceeași structură pe tot teritoriul țării dar se deosebește de la o regiune la alta prin amănunte cum ar fi croiala, forma și culoarea.
De regulă, costumul popular femeiesc era format din cămașă, poală și piesa de la brâu în jos (care varia de la o regiune la alta). Aceasta se numea, în funcție de zonă, „catrință”, „vălnic”, „opreg” sau „fotă” și era țesută din lână cu ornamente mai simple sau mai complexe, în funcție de ocazie. Găteala capului era compusă din maramă, năframă, ceapsă ori cunună. Indiferent de materialul folosit (in, cânepă, lână), predomina culoarea albă.
Costumul popular bărbătesc, prin comparație, era mult mai simplu. Portul era format dintr-o cămașă lungă, în estul și sudul țării, și ceva mai scurtă, dar mai largă, în vest și nord, croită din pânză sau postav țesut în casă. Brâul și chimirul din piele erau așezate peste cămașă. În sezonul rece, peste brâu se mai punea o haină de postav cu ornamente frumoase sau cojoace din piele și pieptare. Tot iarna sau la munte, se mai purtau sarica sau căciula, cu motive care aminteau de portul dacic.
Urmărește Partener TV și pe Google News
