Dragostea pentru sportul rege a distinsului jurnalist Gabriel Degeratu, stă mărturie în impresionantele povești unde prezintă pe larg istoria fotbalului târgoviştean.
Astăzi, distinsul jurnalist de televiziune Gabriel Degeratu, în semn de respect pentru gloriile fotbalului dâmboviţean care au plecat la ceruri, ne prezintă o altă poveste fascinantă din istoria fotbalului târgoviştean:
“ La un an de la decesul lui Constantin Titi Ionescu
O poveste unică din fotbalul târgoviştean de demult
Metalul Târgovişte, 1966, sfârşit de campionat. Formaţia avea în componenţă patru jucători cu acelaşi nume de familie, Mircea Stoicescu-Ionescu, Constantin Titi Ionescu şi fraţii Nae şi Costel Budulea, adică Nicolae şi Constantin Ionescu. Stoicescu-Ionescu va pleca la Petrolul Târgovişte, dar gruparea Ioneștilor se completează în noua ediţie de competiţie, la echipă venind un ex-divizionar „A”, cu meciuri la Rapid Bucureşti şi Dinamo Piteşti, Constantin Ionescu-Cofetaru, numit aşa deoarece tatăl său era maestru specialist în prăjituri. Astfel, apare situaţia unică în istoria fotbalului târgoviştean, aceea de a avea în teren, simultan, trei jucători cu acelaşi nume şi prenume în buletin. Pentru microbişti şi jurnaliştii sportivi Titi Ionescu era C. Ionescu I, Costel Ionescu-Budulea era C. Ionescu II, Ionescu-Cofetaru era C. Ionescu III, iar Nicolae Ionescu era Nae Ionescu. Dinastia Ioneştilor!
„A fost campionatul în care fratele meu, Nae, a debutat în echipa naţională de juniori, a fost ediţia cu trei jucători cu acelaşi nume şi prenume, care nu se poate uita!!! Extremă eram eu, aveam 19 ani, în apărare era Titi-Baba, născut în 1936, el era din vechea gardă a Metalului care promovase în A în 1960-1961, iar cealaltă extremă era Cofetaru, mai bătrân şi el decât mine cu aproape zece ani. Nu eram rude niciunul cu celălalt, în buletin la toţi scria la fel, Ionescu Constantin. Cofetaru era bucureştean, un tip şmecherit, de capitală, jucase în prima divizie şi în Giuleşti şi pe la Argeş, unde se remarcase şi marcase multe goluri. La noi a venit spre sfârşitul carierei, avea aproape de 30 de ani. În acel campionat am înscris mult şi eu, şi Cofetaru, iar în deplasare luam greu gol, asta datorită lui Titi-Baba, un fundaş necruţător, care lua adversarii cu fulgi cu tot, deşi nu a accidentat grav niciodată pe nimeni. Făceam spectacol acasă, venea lume multă la stadion, întotdeauna fotbalul a fost iubit la Târgovişte, jucam bine, a promovat însă Constanţa care a avut patru puncte mai mult ca noi, deşi la un moment dat am fi putut să-i egalăm şi chiar să-i depăşim. Nu a fost însă să fie. A fost o nouă ediţie cu patru Ioneşti, despre care microbiştii bătrâni îşi aduc aminte cu nostalgie, unică, pentru că în teren am fost trei de Constantin Ionescu, al patrulea fiind fratele meu, Nae!” rememora Costel-Budulea, care trăieşte acum în Suedia.
Mircea Stoicescu-Ionescu a devenit o figură emblematică a fotbalului local, Constantin Titi Ionescu a fost conducător al echipelor C.S. Târgovişte şi Chindia, Nae Ionescu a fost internaţional de seniori al României, Constantin Ionescu-Cofetaru s-a retras discret din lumea cu balonul rotund, iar Costel Budulea a ales să se stabilească cu familia în străinătate.’’, ne povestește jurnalistul Gabriel Degeratu
Pe 6 decembrie 2019, de Sf. Nicolae, Constantin Titi Ionescu a decedat. La un an de atunci, continuă evocările lui şi a altor fotbalişti târgovişteni, unii în viaţă, alţii dispăruţi dintre noi…
