„Mulţumesc” reflectă recunoştinţă, preţuire, respect, comuniune. Conform unor opinii referitoare la originea și evoluția cuvântului, mulțumesc provine dintr-un mai vechi multunesc, cuvânt creat pe teren românesc din „mult(a)” si „unire” cu Dumnezeu (latină, adj. „multus,a,um”+ verb „unesco” sau subst. „unio, onis”).
În limba rusă, „spasibo” înseamnă „spasi Bog”, adică „Domnul să te păzească”; în engleză, „thank you” derivă de la „think”, cu sensul „mă gândesc la tine, nu voi uita ce ai făcut”; la fel „danke” din germană; în franceză, „merci” provine de la „mercy”, care înseamnă compasiune sau graţie divină, la fel ca italienescul „grazie” sau „gracias” din spaniolă, şi semnifică acceptarea compasiunii şi a graţiei divine, primite prin intermediul altei fiinţe; „obrigado”, din portugheză, duce cu gândul la reciprocitate, ca onoare, la a te simţi „obligat” de gestul celuilalt.
„Mulţumesc” e ca o înclinare a omului în faţa altuia şi în faţa lui Dumnezeu.
