Speranța bătrânilor de la Centrul Ghergani, în fața dificultăților financiare: lupta pentru un loc numit „acasă”. Primarul Marius Caravețeanu continuă lupta pentru bătrâni, pentru angajați, pentru comunitate.
Într-un colț liniștit al orașului Răcari, Centrul Rezidențial Ghergani adăpostește povești de viață neștiute, ascunse în spatele ochilor obosiți, dar plini de speranță ai bătrânilor care își duc zilele aici. Pentru acești oameni, care au trăit vieți pline de muncă, sacrificii și iubire, centrul nu este doar un adăpost, ci locul unde și-au găsit pacea și familia pe care, poate, nu o mai au. Însă, în fața dificultăților financiare care amenință să închidă această oază de liniște, bătrânii de la Ghergani se confruntă cu o teamă profundă: pierderea ultimului loc pe care îl numesc „acasă”.
Centrul se confruntă cu o criză acută de finanțare, în special din partea Consiliului Județean Dâmbovița, care nu mai vrea să susțină plata salariilor angajaților. Acești oameni dedicați, care au devenit pentru bătrâni mai mult decât îngrijitori, sunt acum în pericol să își piardă locurile de muncă, iar centrul – să își închidă porțile.
Pentru doamna Ana, una dintre locatarele centrului, gândul de a pierde acest loc o copleșește. „Nu cerem mult, doar să ne lase să îmbătrânim în liniște,” spune ea cu o voce blândă, dar plină de emoție. „Aici am găsit oameni care mă înțeleg, prieteni care îmi sunt alături în fiecare zi. Nu vreau să pierd asta.”
Primarul orașului Răcari, Marius Caravețeanu, s-a implicat personal în această criză, refuzând să lase bătrânii să se confrunte singuri cu teama și incertitudinea. În ciuda dificultăților, a bătut la ușile autorităților centrale, căutând soluții pentru a menține centrul funcțional. Recent, o discuție cu conducerea Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați a adus o rază de speranță, deschizând calea pentru o posibilă colaborare care ar putea salva această instituție.
În ciuda eforturilor sale, timpul nu este de partea bătrânilor. Fiecare zi care trece fără o soluție concretă adâncește teama că centrul ar putea închide. Domnul Gheorghe, un alt beneficiar al centrului, se uită zilnic pe fereastră, urmărind cu privirea grădina. „E greu să te gândești că ai putea pierde totul, din nou,” spune el încet, aproape ca pentru sine. „Nu mai avem unde să mergem.”
Pentru bătrânii de la Centrul Ghergani, fiecare zi de incertitudine le fură câte puțin din liniștea pe care o meritau. În ciuda greutăților, aceștia încă speră că lupta nu este pierdută și că vor avea parte de ajutorul necesar pentru a rămâne în locul care le-a oferit siguranță și demnitate.
Primăria Răcari, sub conducerea lui Marius Caravețeanu, a luptat neobosit timp de trei luni pentru a găsi soluții, iar primarul continuă să creadă că o rezolvare este posibilă. „Trebuie să avem încredere și să acționăm ca și cum nu putem eșua,” spune el. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă ajutorul mult așteptat va veni la timp.
Acest centru nu este doar o instituție socială – este un loc al speranței pentru oameni care, după o viață de muncă, își doresc doar să trăiască în pace și demnitate. Poveștile lor ne amintesc că umanitatea unei societăți se măsoară prin felul în care își tratează bătrânii. Lupta pentru salvarea Centrului Ghergani este, în fond, o luptă pentru a le proteja demnitatea și dreptul la o bătrânețe liniștită.
Pentru bătrânii de la Ghergani, fiecare clipă de incertitudine este o provocare, dar și o dovadă că încă există speranță. Fiind cei care au crescut generații, au construit și au susținut comunitatea, ei merită mai mult decât teama zilei de mâine. Acest centru reprezintă mai mult decât un acoperiș – este un simbol al respectului și al recunoștinței pe care societatea trebuie să-l aibă pentru cei care au dat totul în tinerețea lor.
Astfel, lupta continuă. Pentru bătrâni, pentru angajați, pentru comunitate.