DECLARAȚIE POLITICĂ
Anul 1918 a fost pentru istoria constituțională a statului român un an cu semnificații deosebite.
Acum o sută de ani, Basarabia, prima provincie românească, a votat unirea cu Patria-Mamă România.
În istorie nu este nimic întâmplător. Drumul până la înfăptuirea Unirii nu a fost ușor. Unioniștii de pe ambele maluri ale Prutului au avut parte de multe provocări și chiar amenințări. Însă, în acel an, românii, pe lângă noroc, au avut parte și de politicieni puternici, cu viziune, voință și anvergură istorică. Unirea nu s-a făcut peste noapte. Ea s-a înfăptuit prin pași mărunți începând cu anul 1917, fără a se arde anumite etape. Atunci s-au format partide politice care aveau drept obiectiv Unirea, s-a obținut autonomia față de Rusia, s-a înființat Sfatul Țării, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească. La începutul anului 1918, din cauza conflictelor izbucnite în Basarabia, Consiliul Directorilor (Cabinetul de miniștri) a cerut ajutor Armatei Române. În consecință, puterea sovietică a rupt relațiile diplomatice cu România și a confiscat Tezaurul aflat la Moscova. Asupra Basarabiei aveau pretenții și vecinii ucraineni, iar marile puteri au negociat foarte dur. România era pusă să aleagă între Basarabia și Dobrogea, care era râvnită de bulgari. Din fericire pentru toți românii, nu a fost nevoie să renunțăm la una dintre cele două provincii. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chișinău a votat pentru unirea cu Patria-Mamă!
Unii dintre istorici spun că istoria este ciclică. În același timp, viitorul nu poate fi prezis. Însă lecția pe care ne-o dă istoria anului 1918 este una extrem de valoroasă pentru noi: Unirea s-a construit în fiecare zi cu mari sacrificii.
Au existat oameni de stat care au pus pe primul loc interesele naționale și au renunțat la privilegii, bogății și orgolii personale. Au fost făcute investiții publice din banii proprii pentru educarea profesorilor, pentru tipărirea manualelor și a ziarelor de limbă română în Basarabia. Vremurile erau instabile și în defavoarea României, dar ei au crezut în visul lor și au reușit!
Astăzi, mai mult ca oricând, cred că trebuie să avem un nou obiectiv de țară. La fel cum s-a întâmplat în 1848, 1859, 1866, 1877, 1918, 1989, 2004 sau 2007 când România și-a luat soarta în propriile mâini și și-a îndeplinit obiectivele râvnite de majoritatea populației.
În calitatea mea de deputat, membru în Comisia pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, voi susține orice proiect care va veni în sprijinul tuturor românilor. Primele proiecte care se îndreaptă către etnicii români din afara granițelor sunt proiectele educaționale și culturale. Statul român este obligat să sprijine educația acestora, în țară sau în străinătate, prin burse și fonduri de cercetare, prin susținerea proiectelor culturale și artistice. Primii noștri ambasadori, trebuie să fie, așa cum s-a întâmplat și în 1918 în Basarabia, educația și cultura! Prin păstrarea limbii, tradiției și a istoriei comune facem Unirea să fie din ce în ce mai aproape. Dacă o țară are rădăcini puternice – are și un viitor luminos.
Astăzi, situația geopolitică este diferită. Însă granițele nu mai înseamnă un impediment geografic – un gard cu sârmă ghimpată. Un român din Basarabia, Bucovina, Serbia sau Canada poate lua legătura în timp real cu alți români și cu instituțiile din România. Pasivitatea trebuie înlocuită cu munca de zi cu zi și proiecte pentru românii de pretutindeni, iar pesimismul, cu un optimism bazat pe fapte și proiecte reale.
La Mulți Ani, Basarabia!
La Mulți Ani, România!
La Mulți Ani, dragi români!
Claudia GILIA, Deputat PSD
