La Muzeul de Istorie, are loc EXPOZIȚIA „Vasile Stoica, mare diplomat și om de cultură”, astfel Consiliul Județean Dâmbovița, prin Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, vă invită vineri, 2 iulie 2021, ora 13.30, pentru a participa la vernisajul expoziţiei.
Curatorul expoziției și, totodată, autorul monografiei dedicate marelui om politic este domnul profesor univ. dr. Ioan Opriș.
Născut la Avrig la 1 ianuarie 1889, Vasile Stoica s-a stins în închisoarea de la Jilava, la 27 iulie 1959, nu înainte de a lăsa o contribuție majoră la înfăptuirea Marii Uniri. Mobilizat ca ofițer în armata austro – ungară, a decis la 3 octombrie 1914, să treacă în Regat, alăturându-se grupului de patrioți transilvăneni (Goga, Lucaciu, Rusu Abrudeanu, Moţa, Schiopul, Tăslăuanu, Lapedatu ş.a.) care militau, aici, pentru unirea cu România. Remarcat pentru abilitățile sale excepționale a fost trimis – împreună cu Vasile Lucaciu și Ioan Moța – în SUA cu misiune specială. Aici a reușit să unească asociațiile românilor americani în Liga Națională (5 iulie 1918) și să pună bazele primei unități de militari voluntari dintre aceștia. În scopul informării publice și a conducătorilor SUA a tipărit într-un tiraj mare broșuri de prezentare a provinciilor românești, hărți și memorii de susținere a cauzei acestora, determinând presa cotidiană să dea atenție dezideratelor lor.
Erou de război, orator, poliglot și energic militant pentru unitatea neamului românesc, Vasile Stoica a fost chemat de Ionel I. C. Brătianu la Paris ca să servească delegației României, ca expert tehnic la Conferința de Pace.
Deceniul al patrulea a încununat cariera diplomatică a patriotului Stoica prin trimiterea sa ca ministru al României în Albania, Bulgaria, Letonia, Lituania și Turcia; în respectiva calitatea a promovat interesele naționale, susținând relațiile bilaterale bazate pe reciprocitate și informând, ca fin analist, evoluția de pe scena politică internațională.
Ca semn de prețuire a serviciilor sale, a fost onorat prin cele mai înalte decorații acordate diplomaților. În contextul izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial și al presiunilor pe seama României, ambasadorul Vasile Stoica a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Propagandei Naționale; aici l-au surprins evenimentele dramatice din vara anului 1940, soldate cu dureroase pierderi din teritoriul național. La 23 august 1944 a fost numit ca director politic în Ministerul Afacerilor Străine, iar la 6 martie 1945 secretar general, poziție din care a contribuit la salvarea multora din diplomații români blocați în străinătate, ca și la instalarea unor raporturi corecte cu Comisia Aliată, promovând interesele naționale în noul context postbelic.
Ca diplomatul cel mai avizat în problemele teritoriale, ferm democrat și pacifist, guvernul i-a încredințat, la 9 iulie 1946, postul de trimis extraordinar și plenipotențiar în Olanda, cu acreditare și în Belgia. În noua sa poziție a sprijinit direct guvernul român, respectiv delegația acestuia la Conferința de Pace de la Paris. Din acest post a fost rechemat în 1947, scos din rândurile diplomaților și ostracizat. În situația nou creată, a plănuit o încercare de plecare ilegală în străinătate, nedusă la îndeplinire, în temeiul căreia a fost închis și condamnat, la 31 martie 1948, trecând prin închisorile de la Aiud, Giurgiu, Văcărești și Jilava. Eliberat după 7 ani, în decembrie 1958 Tribunalul Militar București l-a condamnat la 10 ani închisoare corecțională pentru ,,atitudinea dușmănoasă”, antiguvernamentală. Bunurile i-au fost confiscate iar calvarul său a durat, de data aceasta mai puțin, murind la Jilava (27 iulie 1959).
Reabilitat în 1970 în urma unor stăruitoare și repetate demersuri ale soției, Paula, i s-au adus osemintele la Avrig, îngropându-l creștinește lângă ai săi.
