În momentul asumării ca proiect național a demersului privind regionalizarea și descentralizarea administrativă am știut că lucrurile nu vor fi simple. Că vor provoca reacții, patimi, interese, gesturi și decizii variate. Că vor exista suișuri și coborâșuri, mulțumiri și neplăceri, satisfacții și revolte de moment. Am înțeles că așa se va întâmpla și am înțeles că așa e firesc să se întâmple. Pentru că toate de mai sus urmau să aibă loc sub acoperișul bunelor intenții, a unei doze (uneori explozive) de patriotism local.O singură temere aveam: ca toată această curgere de efort să nu duca la un discurs retoric, inutil astazi, transformand totul intr-o zarva pe tonalitati diferite.Zilele trecute, am asistat la o luare de poziție semnificativă pentru ceea ce NU trebuie să se întâmple cu proiectul regionalizării, din partea unui reprezentant important, al vietii publice si nu fac trimitere la persoana fiindca doresc sa discut, asa cum e normal, la nivel de principii si nu de persoane. Vorbim însă de principiile care ar trebui să ghideze o dezbatere corectă, responsabilă și onestă pe subiectul numit regionalizare. Și primul pe care îl enunț este acela că regionalizarea nu înseamnă doar victoria cantității! Mi se pare absurd să gândim în termenii aceștia, abandonând, de exemplu, din ignoranță sau rea-voință, izvorul și stâlpii istorici ai unei așezări. Reperele, adică, acelea care formează coloana vertebrală a unui popor, a unei țări. Județul meu de pildă, orașul meu au astfel de repere. Solide. Și invoc aici Babele și Sfinxul, invoc prima carte tipărită în spațiul românesc, invoc Turnul Chindiei, Manastirea Delu, Palatul de la Potlogi și Curtea Domnească, îi invoc pe Neagoe Basarab, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu și pe toți cei care, asemenea lor, au oferit identitate acestor locuri. Ele sunt atuuri de care nimeni, niciodată nu se va putea feri, nu le va putea ignora. Adăugați aici că unul dintre obiectivele fundamentale ale procesului de regionalizare constă în diminuarea, estomparea anumitor dezechilibre existente astăzi, recuperarea accelerată a întârzierilor acumulate, precum și preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre. Asta ar trebui să balanseze „cântarul” celor care judecă în termen exclusiv cantitativi și să trimită într-un colț rușinos exprimările dezvoltate in baza unui limbaj „colorat”.Decenţa si responsabilitatea trebuie sa ne insoţeasca in decizii, în acțiuni, în declarații. Altfel, regionalizarea se va transforma, pe nevăzute, din speranță în resemnare, din șansă în eșec. Măcar atât de-am învăța din recursul la istorie.
PSD Dâmbovița
Senator Leonardo BADEA
