Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc, marti, 23 aprilie pe Sfântul Gheorghe. În conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din calendarul ortodox. Este cunoascut în popor sub numele de Sân-Gheorghe şi este considerat un zeu al vegetaţiei, protector al vitelor şi oilor dar şi al naturii înverzite.În tradiţia populară, Sfântul Gheorghe este al doilea stâlp calendaristic, alături de Sfântul Dumitru. Între cei doi Sfinţi există o înţelegere cosmică. Se spune că dacă plouă în această zi anul va fi mănos.Ştim tot de la bătrâni că atunci când se aud primele broaşte cântând, Sfântul Gheorghe ia cheia de la Sfântul Dumitru şi deschide drumul naturii spre viaţă. Oamenii îşi împodobesc stâlpii de la poartă cu ramuri verzi de salcie înmugurită pentru a proteja gospodăria de duşmani şi de lucruri rele.În trecut, această sărbătoare era cinstită cu joc şi voie bună timp de trei zile. Obiceiul ramurilor verzi de Sf. Gheorghe are o dublă semnificaţie în civilizaţia tradiţională: marchează venirea primăverii şi are proprietăţi apotropaice. Rădăcinile acestei practici se regăsesc în credinţa că, atunci când vine pe pământ, Sf. Gheorghe îşi leagă calul de un stâlp al porţii şi paşte iarbă de pe glie. Obiceiul este răspândit în majoritatea zonelor etnografice ale ţării. Astfel, în Muntenia , în ajunul sărbătorii, se pregătesc ramuri de fag . În dimineaţa zilei de Sf. Gheorghe, capul familiei aşază ramurile la poartă, la uşile casei, la ferestre, la grajduri, în grădini şi pe morminte. Oamenii, animalele, gospodăriile şi cei decedaţi sunt astfel protejate de spiritele malefice, spirite active la început de an pastoral. Sărbătoarea Sf. Gheorghe este aşteptată, în lumea satului tradiţional, şi de fetele nemăritate. Se spune astfel că fetele de măritat îşi pot vedea ursitul dacă privesc într-o cofă plină cu apă. De asemenea, dis-de dimineaţă, fetele obişnuiau să pună în mijlocul drumului crengi verzi. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coroniţe, fetele credeau ca în acel an se vor căsători. Şi tot pentru dragoste şi peţitori mulţi, în dimineaţa aceleiaşi zile, fetele mergeau în pădure pentru a culege mătrăgună şi năvalnic, pe care le puneau în pod sau sub streaşină. Şi pentru flăcăi, ziua Sf. Gheorghe are o importanţă aparte: tot de dimineaţă, tinerii porneau în căutarea ierbii fiarelor, planta care dă puteri miraculoase.
Peste 900.000 de români îşi serbează ziua onomastică de Sfântul Gheorghe
Potrivit statisticilor, 924.830 de cetăţeni români, dintre care 739.368 de bărbaţi şi 185.462 de femei, îşi sărbătoresc onomastica marţi cu ocazia Sfântului Gheorghe.Din totalul româncelor, 135.370 poartă numele de Georgeta, alte 34.623 – Gheorghiţa, Ghiorghiţa şi 14.945 – Geta.Majoritatea bărbaţilor se numesc Gheorghe, Ghiorghe (565.509), George (144.873), Gheorghiţă, Ghiorghiţă (24.040), iar Ghiță (4.946).În conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său. Există orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe, iar unul dintre cele trei brațe ale Dunării este denumit astfel.Imaginea Sf. Gheorghe ucigând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei medievale trimis de Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos.Sf. Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române.Este totodată patronul Angliei, al Georgiei și al Moscovei.În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate și cu daruri.
