SFÂNTA PARASCHIVA CINSTITĂ PE 14 OCTOMBRIE !

Creştinii ortodocşi, mai ales cei din Bisericile Ortodoxe Greacă, Română, Bulgară, Rusă şi Sârbă, o prăznuiesc pe Sfânta Paraschiva, cea mai cunoscută şi iubită dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află în România.Cea cinstită în fiecare an la 14 octombrie drept Sfânta Cuvioasă Paraschiva (Parascheva) s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, şi a trăit pe vremea marii schisme (a despărţirii Bisericii de la Roma de Biserica Ortodoxă ¬ 1054). Tradiţia bisericească consemnează faptul că Sf. Paraschiva fost crescută de părinţii ei în teama de Dumnezeu şi în deprinderea de a face fapte bune creştineşti, dar mai cu seamă în deprinderea rugăciunii, a postului şi a milosteniei. Se spune că, pe când avea zece ani, a auzit citindu-se într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte au impresionat-o atât de mult, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acelaşi lucru l-a făcut şi în alte împrejurări, fără să ţină seama de mustrările părinţilor ei. După câţiva ani şi-a părăsit părinţii, dorindu-şi să se retragă „în adâncul pustiei”. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, apoi la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului, unde a trăit în post şi rugăciune.Dar într-o zi, îngerul Domnului i-a zis: „Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo se cuvine să¬ţi dai trupul pământului!” Cuvioasa s-a întors în Ţarigrad (Constantinopol), iar pe drum s-a oprit pentru a se ruga în Biserica Sf. Sofia şi în Biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherna. Ajunsă în locurile natale, împăcată cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu, şi-a dat sufletul la doar 27 de ani, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserică. După mulţi ani, Dumnezeu a făcut descoperit trupul neputrezit al cuvioasei şi l¬a binecuvântat cu darul de¬a face minuni, mulţi bolnavi şi îndrăciţi vindecându¬se prin atingerea de moaştele ei. Din biserica Sfinţii Apostoli din Epivat, acestea au fost luate de împăratul Asan al românilor şi bulgarilor şi au fost aşezate mai întâi la Târnovo, apoi strămutate la Belgrad şi mai apoi aduse la Constantinopol, în Biserica Patriarhiei. Sfintele ei moaşte, făcătoare de minuni, au fost aduse în Moldova, la Iaşi, la 14 octombrie 1641, prin străduinţa domnitorului Vasile Lupu, şi aşezate în ctitoria sa, Biserica Trei Ierarhi. Astăzi, moaştele Sf. Paraschiva se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, pe unde se perindă şi se închină, plini de evlavie, credincioşi ortodocşi din toată lumea, de¬a lungul întregului an şi la marile sărbători. Tradiţia spune că în nici o vineri din an, dar şi pe 14 octombrie, femeile nu aveau voie să toarcă, să spele rufe sau să facă pâine. Cele care se încumetau la aşa ceva erau pedepsite de Sfânta Vineri cu orbirea sau erau lăsate văduve. Interzise erau şi spălatul pe cap, pentru că se zicea că faci viermi, împrumutul din casă, pentru că seca sporul casei, petrecerile şi „amestecătura trupească”. În general, oamenii nu lucrau, „fiind rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi şi de cap”. Despre femeile care îndrăzneau să coasă sau să toarcă pe 14 octombrie se credea că vor face negi pe mâini.În schimb, erau de folos descântatul şi dereticatul prin casă. Oameni îşi cumpărau în această zi haine groase, iar ciobanii se uitau, dimineaţa, să vadă cum au dormit oile. Dacă stăteau grămadă, era semn că iarna va fi grea.