Ziua Artileriei Române și rachetelor antiaeriene, marcată în fiecare an la data de 10 noiembrie.
Data istorică de 10 noiembrie 1843 reprezintă o imprimată pe veci în istoria artileriei române ce marchează începutul procesului devenirii artileriei moderne în România. Prin Porunca Domnească nr. 198, s-a decis oficial la acea vreme înfiinţarea primei baterii de artilerie a Ţării Româneşti şi încadrarea acesteia cu ofiţerii, subofiţerii şi militarii necesari. Primul comandant al primei baterii de artilerie a fost căpitanul Pavel Lenz.
De altfel, pe data de 19 septembrie 1916, pe timpul executării manevrei de la Flămânda de către Armata 3, s-a organizat cu succes primului avion inamic de către o baterie de artilerie înzestrată cu tunuri antiaeriene propriu-zise, calibru 75 mm Deport şi nu cu tunuri terestre adaptate.
În perioada 1843-1850, au fost organizate primele baterii de artilerie în Ţara Românească şi în Moldova şi au fost înfiinţate turnătorii proprii în Munţii Apuseni, potrivit „Calendarului Tradiţiilor Militare”
Cât a durat tot conflictul ruso-turc, în luptele de la Brăila, Gura Ialomiţei, Vadul Silistrei, Ostrov, au fost puse în valoare, între 1853-1854, bateriile de artilerie din Ţara Românească şi din Moldova.
Pe data de 1 septembrie 1948, a fost înfiinţat Comandamentul Artileriei. Ulterior, încă din anul 1949, cea mai mare parte a armamentului de artilerie a fost înlocuit cu guri de foc, având caracteristici de nivel superior. Puțin mai târziu, în anul 1961, au luat fiinţă unităţile de rachete, iar între 1956-1965, artileria a fost dotată cu armament nou, au fost sporite şi diversificate mijloacele antitanc în cadrul tuturor eşaloanelor, au intrat în dotare, alături de autotunurile şi tunurile existente, aruncătoarele de grenade antitanc şi rachetele antitanc dirijate. În prezent, fiecare Brigadă din România deține propriul Batalion de Artilerie, în cadrul căruia activează cei mai buni militari specializați pe această armă.