Sunt oameni obişnuiti ca şi noi doar în timpul liber. Au familii, copii, bucurii, necazuri, dar şi satisfacţii. Când îmbracă uniforma şi îşi iau în primire posturile, fie că sunt medici pe ambulanţă, asistenţi pe ambulanţă, şofer pe ambulanţă , şefi de echipaje, toţi sunt puşi să facă diferenţa între viaţă şi moarte. 
Salvarea oamenilor din situaţii critice, uneori la limită este profesia, crezul şi menirea lor. Când sună alarma sau telefonul, sar în maşinile gata pregătite: o nouă misiune de intervenţie rapidă. Ei sunt oamenii care salvează vieţi. Se intâmplă să şi piardă câte o bătălie. Ei sunt oameni anonimi, dar şi eroi, cărora uităm adeseori să le trimitem un gând bun, o mulţumire. Viaţa merge înainte, un nou apel, o nouă misiune.
Poate acum este momentul cel mai potrivi de a le transmite aprecirea şi un gând bun eroilor de la Ambulanţă, cu ocazia Zilei Naţionale a Ambulanţei din România ce este marcată, începând cu anul 2015, la 28 iulie.
Sunt în slujba vieţii şi intervin de fiecare dată când viața oamenilor este în pericol . Vorbim despre angajaţii Serviciului Judeţean de Ambulanţă Dâmboviţa a căror muncă presupune pricepere, rapiditate şi perseverenţă iar scopul lor este comun: să salveze vieţi. Însă fiecare dintre ei are o responsabilitate. Şi acest lucru ni s-a confirmat de nenumărate ori .
În 28 iulie 1906 a luat fiinţă «Societatea de Salvare din Bucureşti» şi, odată cu ea, prima staţie de Salvare din România, creată din iniţiativa profesorului Nicolae Minovici, sub deviza «Totdeauna şi tuturor, gata pent
În 1907, dr. Minovici a început pregătirea practică în salvare a studenţilor din anii terminali ai Facultăţii de Medicină, astfel că, în 1908, echipajul ambulanţei era format din medici interni şi sanitari. Începând din 1907, Salvarea funcţionează regulat, România devenind, astfel, al treilea stat din Europa, după Olanda şi Austria, cu un astfel de serviciu. În 1912, au fost aduse în Bucureşti, de la Paris, primele ambulanţe de tip auto. În anul 1931, profesorul Nicolae Minovici a teoretizat, pentru prima dată în lume, ”împingerea actului medical calificat la locul accidentului”.Spitalul de Urgenţă a fost înfiinţat în 1943, în localul salvării din Bucureşti, moment ce a marcat apariţia primului sistem integrat de asistenţă medicală de urgenţă: Salvarea şi Spitalul de Urgenţă. În 1992, s-a înfiinţat, în cadrul Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, prima şcoală de Ambulanţieri şi Operatori Registratori de Urgenţă din România, iar în 1995, au apărut Serviciile Judeţene de Ambulanţă şi Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică. Accesarea serviciilor de urgenţă se realiza prin apelarea numărului gratuit 961.În anul 2001, a început dotarea cu ambulanţe moderne, printr-un program al Băncii Mondiale, iar în 2003-2005, a fost introdus în România sistemul de apel unic de urgenţă 112, care a făcut posibilă interconectarea tuturor tipurilor de agenţii de intervenţie, respectiv ambulanţă, pompieri, poliţie, jandarmi etc. În perioada 2006-2007, s-a făcut trecerea la sistemul integrat de astăzi, iar în 2012, a început înfiinţarea, la nivel naţional, a dispeceratelor integrate ISU-SAJ şi demararea managementului integrat al situaţiilor de urgenţă.Proiectul de lege privind instituirea acestei zile, votat de Senat la 18 iunie 2014, a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional, la 11 februarie 2015, cu 276 de voturi ”pentru”, 3 ”împotrivă” şi 4 abţineri, iar la 6 martie 2015, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul pentru promulgarea legii privind instituirea acestei zile.
Legea nr. 22/2015 privind instituirea zilei de 28 iulie – Ziua Naţională a Ambulanţei din România, publicată în Monitorul Oficial la 10 martie 2015, acordă posibilitatea autorităţilor publice centrale şi locale, ONG-urilor, muzeelor şi reprezentanţelor României în străinătate să organizeze evenimente dedicate rolului şi meritelor serviciului român de ambulanţă în salvarea de vieţi omeneşti, aceste acţiuni urmând a fi coordonate de către Ministerul Sănătăţii.
