15 ianuarie este un moment special al adunării românilor în jurul valorilor naționale, semnul bucuriei fiind chiar această strângere laolaltă.
Într-o zi cu o profundă semnificație pentru întreaga cultură și spiritualitate românească, ziua trecerii în legendă a poetului național – Mihai Eminescu, Ziua Culturii Naționale, este un bun prilej de a ne arăta recunoștința pentru uriașa moștenire identitară pe care ne-a lăsat-o, căci limba pe care o vorbim astăzi este limba reinventată de Eminescu. Tocmai de aceea, momentul este nu doar celebrarea unui mare creator, ci chemarea la reflecție asupra identității române.
Pornind de la Nicolae Iorga – „Eminescu e întruparea literară a conștiinței românești, una și nedespărțită”, – consider că opera sa este mereu actuală și ne ajută pe noi, astăzi, să rămânem ancorați într-un fel de realitate care ni se aplică și azi, ca și ieri, ca și alaltăieri. Ea se identifică atât cu trecutul, cât și cu prezentul și cu viitorul nostru. Poetul românilor a „săpat” adânc în istoria și cultura națională, scoțând în evidență, cu o puternică vibrație patriotică și o excepțională capacitate de sinteză, momentele cruciale ale unui neam atât de provocat de către destin, originea noastră și dăinuirea în spațiul geografic, lingvistic de referință.
Eminescu a fost omul care, cu străduință și talent inegalabil, a descris în versuri sau în proză marile bătălii din istoria tumultoasă a neamului românesc, iar astăzi, este sufletul poporului român, ducând spiritualitatea acestui popor dincolo de granițele României, printr-o operă care a atras o mulțime de iubitori de frumos. Eminescu este cu adevărat „omul deplin al culturii române… o conștiință de cultură deschisă către tot” (Constantin Noica).
Ca om care prețuiește valorile naționale, dedicat educației în calitate de profesor universitar, dar și ca mamă, îndemnul meu este acela de a nu-l uita pe marele poet. Cum putem face asta? Simplu: să-i citim și să-i recitim opera, să învățăm să ne purificăm sufletele prin versul lui, din respect și dragoste față de un trecut căruia îi suntem datori.
Purtându-l pe Eminescu în suflet, purtăm cu noi o comoară neatinsă de praful timpului.
Claudia GILIA,
Deputat al Partidului Social Democrat
