În tradiția creștin-ortodoxă, lumânarea de Înviere nu este doar un simbol al luminii divine, ci și un sprijin spiritual în momentele de nevoie. După încheierea slujbei de Paște, mulți credincioși duc acasă lumânarea aprinsă, păstrând-o cu mare evlavie pe parcursul Săptămânii Luminate. Arderea acestei lumânări nu reprezintă doar un act de cinstire a Învierii, ci și o sursă de putere în fața dificultăților vieții.
Unii credincioși aleg chiar să păstreze o parte din lumânare, cu permisiunea preotului, pentru a o aprinde în momente de încercare, boală sau primejdie. Aceasta devine astfel o adevărată ofrandă de credință, aducând alinare și lumină în clipele de nevoie.
Pentru cei care nu pot aprinde lumânarea acasă, aceasta poate fi aprinsă și la biserică sau la mormintele celor dragi, continuând astfel tradiția de a împărtăși lumina divină și a păstra legătura cu cei plecați.
Prin acest gest simplu, dar plin de semnificație, credincioșii întăresc legătura lor cu divinitatea și cu tradițiile care au adus lumină în suflete de-a lungul veacurilor.