Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este sărbătoarea din 24 iunie, se mai numeşte şi Sânzienele sau Drăgaica.Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este zi de post cu dezlegare la peşte, ulei şi vin și a fost anunţată de Îngerul Gavriil, care i-a spus Elisabetei că va naşte un fiu şi îi va pune numele Ioan.
Biserica Creștin-Ortodoxă serbează de obicei doar ziua morții sfinților. Dar, Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă. Aceste personalități spirituale au privilegiul de a li se sărbători atât nașterea, cât şi alte evenimente din viața lor: Adormirea Maicii Domnului, Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Acoperământul Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.
Sânzienele sau Drăgaica
În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Această zi specială mai este denumită „Ziua Soarelui”, „Ursina”, „Amuţitul Cucului” şi are loc pe 24 iunie. La câteva zile după solstiţiul de vară, moment ce marchează apogeul drumului solar, când astrul se află la zenit, punctul cel mai înalt al boltei cereşti, vin Sânzienele, cu noaptea cea mai albă a dragostei şi ziua cea mai călduroasă a anului. Sărbătoare solară şi lunară totodată, Sânzienele sunt tributare focului, prin făcliile aprinse de feciori şi rotite după cum merge soarele pe cer, dar şi apei, prin ritualul scăldării în rouă, practicat de tinerele fete. Spre deosebire de Rusalii, care era descrise de țăranii de altădată ca fiind fete frumoase şi rele, Sânzienele erau înfățișate drept fete frumoase şi bune. Ele trăiesc în cete, ascunse de ochiul omenesc şi îşi fac simţită prezența doar în noaptea de 23 spre 24 iunie, când se deschid Cerurile. Atunci plutesc în văzduh, dansează în poieni şi pe mal de ape, cresc bobul grâului, intensifică mirosul florilor, sporesc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. Sânzienele apără copiii de boli, alungă grindina şi vijelia, înmulțesc păsările cerului şi animalele pământului. Femeilor le aduc prunci frumoși şi sănătoși, iar fetelor mari, ursitul. Dacă oamenii sunt răi, Sânzienele devin nemiloase şi îi pedepsesc pe măsură: provoacă secetă, iau înapoi leacul plantelor, mirosul florilor, fertilitatea femeilor, puterea bărbaților, rodul pământului.
Cu toate acestea, Sânziana, Drăgaica, este mai mult iubită decât temută, i se pronunță fără frică numele, iar atunci când este invocată, ţăranii o cheamă în felurite chipuri: „Regina Holdelor”, „Doamna Zânelor”, „Doamna Căluşarilor”. În ziua de Sânziene, vara începe „să se întoarcă spre iarnă”, florile câmpului îşi pierd treptat mirosul şi puterea tămăduitoare, în păduri apar licuricii, pe cer răsare „Cloşca cu Pui”.
Superstiții diverse în ziua de Sânziene.
Așa cum orice sărbătoare are superstițiile ei, așa și ziua de Sânziene vine cu diverse superstiții care mai de care. Unele superstiții se referă la vreme, altele la recoltă, iar o parte din ele fac referire la bunul mers al lucrurilor și al treburilor.
Se spune astfel că dacă plouă în ziua de Sânziene e semn de belșug: se va face porumb, vin, o seamă de bucate.
De asemenea dacă cucul va înceta să cânte cu mult înainte de Sânziene e semn că vara va fi la început călduroasă, apoi secetoasă. Dacă însă cucul continuă să cânte și după Sânziene atunci va fi foamete, războaie și alte nenorociri.
Mai mult dacă Sânzienele îi apucă pe oameni cu porumbul necopăit se zice că toamna nu are să aibă o recoltă bună.
