La 25 mai este marcată Ziua Internaţională a Copilului Dispărut ce coincide cu Ziua naţională a copiilor dispăruţi din SUA, propusă de fostul preşedinte american Ronald Reagan în 1983. Data de 25 nu este deloc întâmplătoare, aducând aminte de faimosul caz al băiatului Etan Kalil Patz, în vârstă de şase ani, declarat dispărut la 25 mai 1979, în Manhattan, New York. Etan Patz nu a fost găsit nici până în zilele noastre, fiind declarat oficial decedat în 2001.
În ultimii anii au fost lansate în România numărul european pentru semnalarea copiilor dispăruţi – 116.000 şi mecanismul de alertă publică în cazul răpirii unui copil.
În circa 90% dintre sesizările privind dipariţia unui copil este vorba de plecări voluntare ale minorilor de la domiciliu sau din centrele de ocrotire, pe o perioadă nedeterminată, într-unele cazuri fiind vorba despre plecări repetate.
Restul cazurilor vizează dispariţiile nevoluntare, accidentale (rătăcire la joacă sau la plimbare, accidente auto, înec) şi dispariţiile în circumstanţe alarmante (copiii pot fi victima unei infracţiuni).
Cauzele care favorizează dispariţia copiilor sunt nesupravegherea de către părinţi, aparţinătorii legali sau unităţile de ocrotire, lăsarea în grija bunicilor, părinţii fiind plecaţi la muncă în străinătate sau lipsa unei comunicări autentice cu părinţii. Alte cauze favorizante sunt abandonul şcolar şi teama faţă de reacţia părinţilor în cazul acumulării de rezultate negative la şcoală, influenţa negativă a anturajului, situaţia economică precară a familiei şi conflictele cu părinţii.
Majoritatea copiilor dispăruţi sunt găsiţi de poliţişti în primele 24-48 de ore de la primirea sesizării. Şansele ca un copil dispărut să fie găsit scad odată cu trecerea timpului, de aceea este important ca sesizarea privind dispariţia unui copil să fie primită cât mai curând de la constatarea dispariţiei.Orice persoană care poate furniza informaţii despre dispariţia unui copil este rugată să sune la numărul unic de urgenţă 112!
Orice informaţie contează! Începând cu anul 2007, în România funcţionează numărul european pentru semnalarea copiilor dispăruţi – 116.000. Acest număr poate fi folosit pentru semnalarea dispariţiei unui copil de orice cetăţean care se află pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Într-o Europă fără frontiere, acest număr devine esenţial în sesizarea dispariţiilor şi căutarea copiilor!
Totodată, din 20 mai 2011 România are funcţional un mecanism de alertă publică în cazul răpirii unui copil, sistem care funcționează cu succes în multe alte state europene.Alertă Răpire Copil este un mecanism naţional de alertă publică ce se declanşează în situaţii de răpire a unui copil, ori în situaţii când vorbim de un copil dispărut a cărui viaţă poate fi în pericol. Iniţiatorii proiectului sunt Poliţia Română, Parchetul General şi Centrul FOCUS.Mecanismul alertă Răpire Copil este un mecanism excepţional pentru situaţii excepţionale, ceea ce înseamnă că declanşarea sa se va face în situaţii când răpirea este certă. Asta şi pentru că în România, conform datelor rezultate dintr-un studiu realizat de către Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, în 90% din cazurile de dispariţii de copii e vorba de plecări voluntare ale acestora de acasă sau din centrele de plasament.
Pentru lansarea alertei publice naţionale este nevoie de îndeplinirea unor condiţii cumulative, care se referă la vârsta copilului, care trebuie să fie de până în 18 ani, copilul să fi fost răpit sau, dacă nu există martori la această faptă, răpirea să rezulte din datele de anchetă şi, foarte important, autorităţile să aibă convingerea că alerta va ajuta la găsirea copilului şi nu va determina un pericol suplimentar pentru acesta. Iniţierea alertei aparţine poliţistului şi procurorului de caz, iar declanşarea se face de la nivelul IGPR.I.G.P.R. – Centrul de Informare şi Relaţii Publice
