3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei a fost declarată pe 23 decembrie 1993 de către Adunarea Generală a ONU, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiuni a Conferinţei Generale a UNESCO în 1991.
ONU a declarat marcarea acestei zile pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, ca o componentă fundamentală a drepturilor omului, aşa cum sunt ele stabilite în Declarația Universală a Drepturilor Omului, care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.
Această zi este un prilej pentru a încuraja şi dezvolta iniţiative în favoarea libertăţii de expresie şi de a consolida statutul libertăţii de expresie în întreaga lume, este o oportunitate pentru a reaminti guvernelor din întreaga lume nevoia de a-şi respecta angajamentele privind libertatea presei şi o zi de reflecţie în rândul profesioniştilor din media asupra implicaţiilor libertăţii de expresie şi a eticii profesionale.
În 2021, România se situează pe locul 49, în scădere cu o poziţie faţă de anul 2020, fiind menţionate din nou, multe situaţii de cenzră şi auto-cenzură ale media din ţara noastră.
Norvegia este pe primul loc pentru al cincilea an consecutiv, chiar dacă mass-media sa s-a plâns de lipsa accesului la informațiile de stat despre pandemie, fiind urmată de Finlanda, Suedia se află pe locul trei, iar Danemarca pe locul 4, clasamentul demonstrând succesul statelor nordice în susținerea libertății presei.
Germania a coborât 2 locuri, până pe 13, după ce jurnaliștii au avut de suferit de pe urma susținătorilor teoriei conspirației în privinţa pandemiei, iar SUA se află pe locul 44, în contextul în care în ultimul an al lui Donald Trump la Casa Albă, atacurile asupra jurnaliștilor li media, în general, s-au intensificat.
Cel mai rău stau, în clasamentul libertăţii presei, China (177), care continuă să ducă cenzura activității pe internet, supravegherea și propaganda la niveluri fără precedent, ultimele locuri fiind ocupate de Turkmenistan, Coreea de Nord şi Eritreea, ţara în care nu există practic ideea de libertate a presei.
