JavaScript must be enabled in order for you to see "WP Copy Data Protect" effect. However, it seems JavaScript is either disabled or not supported by your browser. To see full result of "WP Copy Data Protector", enable JavaScript by changing your browser options, then try again.

Widgetized Section

Go to Admin » Appearance » Widgets » and move Gabfire Widget: Social into that MastheadOverlay zone

Peştera Ialomiţei, o minune a masivului dâmboviţean Bucegi 

Autor:

Data: 10 decembrie 2015, 10:43

Un frumos traseu  în munţii Bucegi este cel spre Peştera Ialomitei. Este usor, relaxant şi poate fi parcurs indiferent de vreme. La Peştera Ialomiţei puteţi ajunge pe două rute.Prima ar fi  pe DJ 714 din satul Moroeni, spre Sanatoriu , veţi parcurge 35 de kilometri până la peşteră şi trebuie să ştiţi că acum se circulă în condiţii de iarnă şi trebuie să fiţi cu autoturismele pregătite temeinic.pestera ialomitei 1 A doua variantă e de preferat pentru cei fără maşină: luaţi telecabina din Buşteni până la Babele, apoi a doua telecabină de la Babele către Peştera însă  vă spun sincer că rataţi restul frumuseţilor din zonă: Lacul Bolboci, Cheile Tătarului, Zănoaga şi Padina. Temperatura în peşteră oscilează între 4 şi 6 grade. Umiditatea este destul de mare, între 85 şi 100%. Programul de vizitare este de luni până duminică între orele 9:00-19:00. Biletul de intrare costă 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii.Consiliul Judeţean Dâmboviţa a dus la bun sfârşit reabilitarea şi modernizarea Peşterei Ialomiţa. Proiectul are o valoare totală de 6.415.828, 68 lei, din care 4.665.725,12 lei – finanţare nerambursabilă de la Fondul European de Dezvoltare Regională şi buget naţional, iar 517.413,88 lei – finanţare din partea Consiliului Judeţean Dâmboviţa.   Prin acest proiect se doreşte creşterea gradului de atractivitate turistică a zonei şi punerea în valoare a frumuseţii naturale a obiectivului prin folosirea unor soluţii moderne de iluminare interioară şi exterioară, reconfigurarea traseului interior prin diminuarea semnificativă a riscului producerii de accidente, precum şi conservarea şi protejarea mediului prin prevenirea deteriorării obiectivului din cauza practicării unui turism neorganizat.   Proiectul a presupus refacerea instalaţiilor electrice, amenajarea unui punct nou de informare turistică şi taxare, care l-a înlocuit pe cel vechi, refacerea căilor de acces în peşteră şi înlocuirea podeţelor şi scărilor interioare, astfel încât lungimea traseului vizitabil va fi de 435 m, modernizarea aleii de acces pietonal, care asigură legătura între drumul existent şi Peştera Ialomiţei, pe o lungime de 188,10 m şi cu lungimea de 2,50-3,00 m, modernizarea platformei exterioare, dar şi realizarea unei platforme pentru amplasarea unei scene metalice demontabile şi a  35 de scaune tip pliant.  Se desfăşoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiştilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porţiune de încă 80 m, cu galerii şi săli. Diferenţă de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peştera are o desfăşurare mixtă, prezentând atât galerii cât şi săli.Gura peşterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găseşte la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peşteră se află Mănăstirea Ialomiţei, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău. Mănăstirea a ars de mai multe ori până acum.Prima sală a peşterii poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lăţimea de 15 m şi înălţimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peşterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă şi se varsă mult mai jos, în Ialomiţa. Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 m şi lăţimea între 1-8 m, în timp ce înălţimea variază între 1,5-2 m. Sălile Decebal(în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) şi Sf. Maria sunt legate între ele, şi au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m şi înălţime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari şi umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peşteră o reprezintă Sala Urşilor. Aceasta este lipsită de apă şi are un sol bolovănos. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte şi chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, „Ursus Spelacus Blum”, printre care unele la suprafaţă, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urşilor cavernelor.După o nouă galerie lungă de 40 m, urmează sala la Răspântie şi sala cu cele mai mari dimensiuni din toată peştera: Sala Urşilor sau Sala Mare având 72 m lungime, 35 m lăţime şi 25 m înălţime. Alte săli: Sala Hades. Din Sala Urşilor se deschide o galerie de 2 m înălţime denumită Fundul Peşterii, care, mai de mult, conţinea numeroşi stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peşterii. Peştera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele sunt aşezate în aşa fel încât dau impresia unui altar de biserică.

Caută în Arhivă

Selectați o dată
Selectați o categorie
Căutare cu Google