JavaScript must be enabled in order for you to see "WP Copy Data Protect" effect. However, it seems JavaScript is either disabled or not supported by your browser. To see full result of "WP Copy Data Protector", enable JavaScript by changing your browser options, then try again.

Widgetized Section

Go to Admin » Appearance » Widgets » and move Gabfire Widget: Social into that MastheadOverlay zone

Ignatul şi tradiţiile !

Autor:

Data: 20 decembrie 2011, 14:14

Ignatul şi tradiţiile !

În tradiţia poporului român, porcul de Crăciun se sacrifică în ziua de Ignat, mai exact, în fiecare an pe 20 decembrie. Tradiţia spune că în ziua de Ignat nu se lucrează altceva decât tăiatul porcului, iar bătrânii cred că omul care n-are porc gras de Crăciun şi cuţit în vremea pepenilor nu a cunoscut fericirea. Dacă, totuşi, n-ai porc, tai măcar o găină, pentru că trebuie să vezi sânge în ziua de Ignat. Se mai spune că, atunci când tai porcul, trebuie să zici „Ignat, Ignat / Porc umflat”. Se crede că în noaptea din ajunul Ignatului, porcul îşi visează cuţitul sau se visează la gât cu mărgele roşii. Din bătrâni se spune că, înainte de tăiere, porcul amuţeşte ore în şir ca şi cum ar simţi că i se apropie sfârşitul. Aceasta este perioada denumită de gospodari “tăcerea porcului”. În unele părţi ale ţării, porcul se… anesteziază, dar nu după modelul UE, ci cu “juma de kil de ţuică” pentru ca, în acest fel, să nu mai simtă nimic. Porcul care nu a fost tăiat de Ignat nu se va mai îngrăşa. La tăiatul porcului nu trebuie să fie de faţă oameni miloşi, penru că porcul moare greu iar carnea lui nu mai este bună. Pentru a decurge “ca la carte”, sacrificiul porcului trebuie făcut numai de persoane specializate şi care nu scrâşnesc din dinţi pentru că astfel, “carnea va fierbe bine”. Ca să nu se strice sămânţa porcului din gospodărie, adică pentru a asigura porcul din anul următor, gospodinele înmoaie în sânge un smoc de păr din coada animalului şi îl pun la păstrare. Altă superstiţie din Ardeal prevede că pe fruntea copiilor se face semnul crucii cu sângele animalului, ca să fie sănătoşi în anul ce va veni. După ce a fost tăiat, capul porcului se cântăreşte. Se zice că trupul animalului este de zece ori mai greu. Pe vremuri, după ce porcul era sacrificat, se aşeza pe el cel mai tânăr fecior din familie, pentru că tradiţia spune că “numai aşa nu se altereaza carnea”. În popor se mai păstrează datina de a arunca tămâie în focul în care este pârlit animalul, iar pe capul porcului se incizează semnul crucii, pentru a “goni spiritele malefice cuibărite în corp”. Când porcul este negru, se aduna sânge într-o farfurie sau strachină cu mei. După ce se usucă, femeia aprinde meiul şi afumă cu el copiii ca să-i scape de sperieturi. Untura de la porcul negru e bună la vrăji. Cei care au ajutat la tăiatul porcului sunt „omeniţi” cu pomana porcului. Se mai zice că femeile care nu ţin ziua de Ignat sunt pedepsite de o fiinţă lacomă şi rea care se numeşte Inătoarea. În poveştile care circulă în popor se spune că Inătoarea a încercat s-o opărească pe o femeie care voia să toarcă de Ignat. Femeia a scăpat numai datorită unui sfat bun primit de la o vecină. Sărbătorile, între alte funcţii, o au şi pe aceea de a ritma munca. Există un timp al torsului, alt timp al ţesutului… Gospodinele ştiu aceste lucruri.

Caută în Arhivă

Selectați o dată
Selectați o categorie
Căutare cu Google