JavaScript must be enabled in order for you to see "WP Copy Data Protect" effect. However, it seems JavaScript is either disabled or not supported by your browser. To see full result of "WP Copy Data Protector", enable JavaScript by changing your browser options, then try again.

Widgetized Section

Go to Admin » Appearance » Widgets » and move Gabfire Widget: Social into that MastheadOverlay zone

VIDEO- Focul lui Sâmedru, tradiţie la Bărbuleţu !

Autor:

Data: 26 octombrie 2011, 15:35

Focul lui Sâmedru, tradiţie la Bărbuleţu

Focul lui Sâmedru a fost  aprins, în noaptea de marţi spre miercuri, în ajun de Sfântul Dumitru.La Bărbuleţu în judeţul  Dâmboviţa tradiţia are loc în fiecare an. În preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună întreaga suflare a aşezării  În jurul focului se strigă în cor ”Hai la Focu lui Sâmedru!”, iar femeile împart fructe şi covrigi:“Acest obicei, cu focul, l-am pomenit de când eram copilaş mic. Înainte se făceau nişte colindiţe împletite din făină neagră. Se făceau petreceri mari, se cânta cu acordeonul, se făcea friptură, o oală cu ţuică fiartă”, ne-a declarat Napoleon Cornoiu, un bătrân al satului.Sâmedru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului. Sâmedrula preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic din calendarul ortodox. În legende, credinţe sau basme,Sâmedru era un om obişnuit, crescător de animale sau un sfânt care umbla pe pământ însoţit adesea de Sângiorz.Este o ceremonie ca un scenariu al morţii şi renaşterii anuale a divinităţii pastorale, sugerat prin tăierea  şi arderea unui brad arbore considerat sacru, prezent în toate ritualurile magice şi  de trecere la români.Pregătirile se încep cu 2-3 săptămâni înainte, deoarece Focul lui Sâmedru este considerată cea mai mare sărbătoare pastorală, un fel de Revelion la care participă tot satul.Copiii şi tinerii strâng din timp cetină de brad, crengi, coceni de cucuruz, găteje şi uscături şi amenajează locurile unde se vor aprinde Focurile lui Sâmedru. În dimineaţa zilei de 25 octombrie, câţiva flăcăi însoţiţi de copii merg în pădure pentru a tăia brazii rituali, îi taie, îi curăţă de crengi apoi îi aduc şi îi fixează în locurile unde se vor aprinde rugurile funerare, ridicând în jurul lor mai mult de un stat de om gătejile, uscăturile şi cetina strâsă cu săptămâni înainte. De multe ori înălţimea acestui brad este cât turla bisericii, aceasta în caz că se fixează orizontal în pământ. Când soarele apune şi întunericul nopţii începe să coboare, toată suflarea satului se strânge în linişte, ca pentru un ceremonial sacru, ritual. Copiii  deci cei mai curaţi sufleteşte, aprind cu emoţie focurile, iar când flăcările încep să se înalţe cuprinzând şi bradul ritual, atât ei cât şi tinerii încep să strige din răsputeri : Hai la Focul lui Sâmedru, hai la Focul lui Sâmedru !:”Hai la focul lui Sumedru, c-a mâncat căţeaua iedul, măăă…şi-a mai rămas un hartan şi l-am dat la un ţigan, şi-a mai rămas o frimitură şi am băgat-o în căciulă…”, sunt câteva din versurile strigate de copiii din sat, imediat după ce au aprins focul.  Femeile, pregătite cu coşniţe pline, împart ca la un ceremonial de înmormântare covrigi, nuci, mere:” Noi dăm covrigi copiiilor iar bărbaţii se strâng la un pahar de ţuică. Vin chiar şi oameni de la oraş să se bucure împreună cu noi de această tradiţie, transmisă din generaţie în generaţie”, spune o  localnică din Bărbuleţu.În jurul rugului sau rugurilor, până târziu în noapte, toţi locuitorii satului mănâncă, beau, spun snoave şi glume, cântă, joacă şi se bucură ca la o mare serbare, chiar dacă cei mai mulţi dintre ei nu cunosc motivaţia ritualului – celebrarea tainei renaşterii zeului prin ritul funerar de încinerare. Când flăcările se mai domolesc, flăcăii şi fetele nemăritate, perechile aflate în vorbă sar peste foc şi de reuşesc se spune că rămân împreună şi se căsătoresc. Cel mai important moment al serbării este cel al prăbuşirii bradului încă arzând, direcţia în care cad cărbunii aprinşi consideraţi sacrii, indică care dintre tinerii se vor căsătorii în noul an. Înspre dimineaţă, când rugul este aproape stins, oamenii pleacă la casele lor luând cu ei cenuşă şi cărbuni aprinşi pe care îi aruncă în grădini şi livezi pentru ca anul care urmează să aibă recolte bogate.

Focul lui Sâmedru a rămas un obicei viu, păstrat în multe localităţi din nordul judeţelor Argeş, Dâmboviţa,Vâlcea, în unele zone montane şi submontane din Muntenia, Oltenia şi Moldova, chiar dacă nu se mai cunoaşte semnificaţia iniţială, rituală de fapt ca toate focurile de peste an, ceremonii practicate în mediul rural:”Este un ceremonial de toamnă care simbolizează înnoirea timpului calendaristic şi alungarea spiritelor rele. Este un eveniment prin care se marchează încheierea anului agricol. Există şi o competiţie între străzi, care are focul cel mai frumos .Această sărbătoare semnifică strânsul recoltelor. Se spune că cu cât se va înălţa de sus focul, atât de rea o să fie iarna aceasta, dar şi anul viitor va fi mai bogat. Mă mândresc cu faptul că am o comunitate harnică”, spune Marian Alexe, primar în comuna Bărbuleţu.În afară de aceste obiceiuri pastorale, creştinii ortodocşi mai sărbătoresc în această perioadă doi sfinţi Dimitrie – Marele mucenic şi cel care în unele zone ale ţării se spune că ar fi fratele lui, deşi au trăit în în timpuri şi ţări diferite.Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir  (sărbătorit la 26 octombrie) a trăit pe vremea împăratului roman Diocleţian ( Caius  Aurelius Valerius Diocleţianus cca.112 e.n.) fiind prefect al Tesalonicului. Datorită faptului că a ajutat un creştin, a fost decapitat, ulterior fiind beatificat ca sfânt. La 27 octombrie creştinii ortodocşi sărbătoresc ziua Sfântului Dimitrie cel Nou, numit şiBasarabov după satul  bulgar în care s-a născut în sec. XIII păstorul convertit la viaţa monahală, ulterior prin sec. XVII beatificat ca sfânt, datorită credinţei că moaştele sale sunt făcătoare de minuni. Timp de cinci secole aceste moaşte au fost păstrate în biserica din satul Basarabov, construită de un domn al Ţării Româneşti.Sf. Mare Mucenic Dimitrie cel Nou este considerat patron al Bucureştiului. În această calitate, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza – dat în decembrie 1864, precum şi prin ultima actualizare din 1992,  el figurează pe toate însemnele heraldice ale capitalei  începând cu stema municipiului, ca un oştean in armura, cu lancea intr-o mână si crucea in cealaltă. El este considerat patronul spiritual al Armatei Române. În poza alăturată este icoana Sfântului Dimitrie cel Nou, Basarabov şi racla cu moaştele sale aflată în Catedrala Patriarhală din Bucureşti .


Caută în Arhivă

Selectați o dată
Selectați o categorie
Căutare cu Google